vineri, 22 iulie 2011

TOTUȘI IUBIREA - de Adrian Păunescu





Și totuși există iubire
Și totuși există blestem
Dau lumii, dau lumii de știre
Iubesc, am curaj și mă tem.



                                      

Și totuși e stare de veghe
Și totusi murim repetat
Și totusi mai cred în pereche
Și totuși ceva s-a-ntâmplat.



                                         

Pretenții nici n-am de la lume
Un pat, întuneric și tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.





                                    


Motoarele lumii sunt stinse
Rețele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezește-le tu c-un sărut.



                                     

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scriși în numele meu.



                                    

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoși
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-și același reproș.



                                      

Și tu și iubirea există
Și moartea există în ea
Imi place mai mult când ești tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.



                                      

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu ești în puterile mele,
Deși închiziții te cer.



                                     

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.



                                   



Și totuși există iubire
Și totuși există blestem
Dau lumii, dau lumii de știre
Iubesc, am curaj și mă tem.



Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu