sâmbătă, 12 noiembrie 2011

DE PRIN SALOANE








Serata

Saloanele domnului și doamnei Fudulescu sunt luminate giorno. Amfitrionii dau o serată cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la căsătoria lor. Policandrele,reflectând razele luminii electrice, dau o strălucire mai mare toaletelor elegante ale sexului frumos. Prin tot salonul, transformat în sală de dans, e un foșnet de mătăsuri și o beție de parfumuri.
Se bostonează, se discută. Domnișoare și doamne în mătăsuri se plimbă prin admirabila seră a Fuduleștilor, acompaniate de domni.
Într-un colț al serei, după niște smochini ascunși în umbră, domnișoara Lucie Amoresco se întreține cu domnul Palavragescu, un tânăr chic, cunoscut compozitor.
- Imi juri că te lași de Adeline ?
- Ți-o jur !
- Pour toujours ?
- Ți-o jur !
- Ei, atunci ai favoarea ce mi-o ceri !
Și Palavragescu depuse o lungă sărutare pe buzele de jăratec al domnișoarei Amoresco.


                       *

Veleano e cel mai bun dansator. Valsează într-una cu domnișoara Liliescu, o brunetă frumoasă, decoltată, cu brațele roz-albe și cu sâni ca marmura cea mai albă.
Domnișoara Liliescu nu mai poate, este foarte obosită, sudorile curg, picioarele nu-i permit să valseze, e zdrobită. Orchestra încetă: parcă ghicise că trebuia să stea.
- Ma chere, trebuie să-ți spun : ești neobosită !
Obrajii domnișoarei sunt roșii ca para focului.
- Asta este un compliment ?
Oh, nu ! Este adevărul. Și Valeano strânse mâna domnișoarei Liliescu.
Fiori trecură prin ambele corpuri.
- Și talia ! Nu voi uita niciodată așa talie  !
Genunchiul domnului Veleano atinse pe al domnișoarei Liliescu. tremurau. Uitară unde se aflau. Se credeau singuri.
Tot salonul murmura. Indignarea  vibra în atmosfera aceea încălzită.
- Dar sunt pur și simplu grosolani - se aude o voce într-un colț.
- Când se formează perechile, n-ar trebui să se arate în văzul lumii.
Aerul continua să vibreze.


                   *

- Na, o să ne meargă rău, zise de-odată Nicu lui George, amândoi plimbându-se pe stradă.
- De ce ?
- Ne-a ieșit cu gol omul ăsta.
- Păi n-are nici un vas în mână.
- Ei, parcă trebuie imediat să aibă un vas ! Omul ăsta are un cap sec, va-să-zică am dreptul să spun că ne-a ieșit cu gol !


                       *


_ Bine frate, zise Literanu către Criticovici, redactor la un ziar literar , ce va să zică asta  că trimiți înapoi autorilor bucățile care nu îți plac  ?
- Păi să-ți spun de ce. vreau ca bucățile acelea să fie trimise la alte redacții. Ce ! Numai eu să sufăr ?


                          *


Un anunț:
”O văduvă tânără dorește să cadă în recidivă și caută un complice care să-i ușureze pozițiunea.”


                        *


Căsătoria este o otravă în care dota este un...antidot.


                       *

Care este culmea pentru un orb ?
Să-și vadă moartea cu ochii.


                      *


Umor involuntar

Pe Calea Călărașilor, la o casă cu două etaje, sus o firmă mare: ”Institutul de domnișoare ”

Mai jos, la etajul unu, altă firmă:
” Furmituri pentru armată ”


                     *


O doamnă bătrână, căreia îi plăcea să fie tot tânără, ca oricare, întreabă la o sindrofie pe Ionescu:
- Câți ani îmi dai dumneata ?
- Ce să-ți mai dau eu, când ai destui ?! răspunse Ionescu.


                     *


Într-un compartiment de tren stă, afară de mătușa cu nepoata sa și un domn.
Mătușa (după ce trenul trecuse prin mai multe tuneluri): Copila mea, acum vine tunelul cel mai mare, vino și stai lângă mine.
Nepoata: O, nu, mătușică, dragă, încă un tunel și sunt logodită.




http://s43.radikal.ru/i101/1010/df/bbf904343858.gif

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu