miercuri, 9 noiembrie 2011

POEZII - de Șt. O. Iosif








STAI  ȘI-ASCULȚI  SUB  RAMURI



Stai și-asculți sub ramuri albe
Cum departe geme vântul
Și privești la cer prin ceață
Care-nvăluie pământul.


Vezi și crânguri, vezi și câmpuri
Triste și pustii, departe;
Iarnă-n suflet, iarnă-n fire,
Iarnă afli-n orice parte…


Însă crengile se scutur
Fără veste. Abătut.
Crezi că valuri, de zăpadă
Peste tine-au fost căzut.


Ah, nu-s valuri de zăpadă !
Tresărind din vis, te sperii:
Plouă flori mirositoare,
Joacă razele puzderii.


Farmec fioros de dulce !
Iarna se preschimbă-n vară,
Fulgii se preschimbă-n floare,
Inima iubește iar…









CA  VISURILE 


Ca visurile-ntunecate
Clădirile se-nșiruiesc,
Și singur, învelit în manta-mi,
Tăcut pe trotuar pășesc.


Acuma-n turnul catedralei
Se bate tainic miez de noapte…
M-așteapt-acasă adorata
Cu sărutări, vrăjite șoapte.


Prietenoasă trece luna
Călăuzindu-mi pas cu pas;
Dar eu m-opresc în umbra porții,
Strigându-i vesel: ”Bun rămas ”.


Îți mulțumesc, amică veche,
Că-mi luminași frumos pe drum;
Treci mai departe, luminează
Și celorlalți pribegi, de-acum.


Iar de găsești pe vreun ibovnic
Ce plânge, tu să nu mi-l lași:
O, mângâie-l, precum pe mine
De-atâtea ori mă mângâiași…






Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu