duminică, 27 noiembrie 2011

ROMANȚA CHEII - de Ion Minulescu




Cheia ce mi-ai dat aseară -
Cheia de la poarta veche -
Am pierdut-o chiar aseară !...
Dar ce cheie nu se pierde ?


Cheia ce mi-ai dat aseară
Mi-a căzut din turn,
Pe scară,
Și căzând, mi-a stins lumina.





Cheia ce-am pierdut aseară
Am cătat-o;
Dar pe scară
Era noapte ca și-afară -
Noapte ca sub boltuita
Cupolă de mănăstire,
Când s-au stins pe la icoane
Lumânările de ceară.


Și-am rămas în turnul gotic -
Turnul celor trei blazoane:
Al Iubirii,
Al Speranței,
Și-al Credinței viitoare...



Și-am rămas în turnul gotic
Domn pe-ntinsele imperii
Ale negrului haotic.


 

Și-au trecut de-aseară clipe,
Și-au trecut de-aseară ore,
Și-ale zorilor aripe
Fluturatu-mi-au grăbite,
Ca și clipele trăite
Pe-albul treptelor sonore.




Și m-am coborât pe scară...
Dar pe cea din urmă treaptă -
Cheia ce mi-ai dat aseară -
Am găsit-o prefăcută
Într-o cupă albă, plină
Cu vin verde de cucută.




Și pe cea din urmă treaptă
Am îngenuncheat
Și-am plâns -
Căci pe cea din urmă treaptă,
Ca-ntr-o carte înțeleaptă,
Am cetit în fundul cupei
Naufragiul ce m-așteaptă !...








                                        

           

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu