vineri, 27 ianuarie 2012

OM, VIAȚĂ, ETICĂ, LIBERTATE - MAXIME







LIBERTATEA nu e o filozofie și nici măcar nu e o idee: e o mișcare a conștiinței care ne determină în anumite momente să pronunțăm două monosilabe: Da sau Nu. În scurtimea lor instantanee, ca la lumina fulgerului, se conturează semnul contradictoriu al naturii umane.” - Octavio Paz (”Cealaltă voce”)


 
 




VIAȚA OMULUI nu poate  <fi trăită > repetându-i pe alții. El însuși - fiecare - este cel care trebuie să trăiască. Omul este singurul animal care poate fi supărat, care poate fi dezgustat, care se poate simți alungat din rai.” - Erich Fromm (”Etică și psihanaliză”).








Atât virtutea cât și viciul sunt în puterea noastră. De fapt, întotdeauna când ne stă în puteri să făptuim, ne stă de asemenea în puteri să nu făptuim, și întotdeauna când ne stă în puteri să spunem nu, putem în egală măsură să spunem da, astfel încât dacă ne stă în puteri să lucrăm ceea ce este frumos, ne va fi de asemenea cu putință să lucrăm ceea ce este rușinos, iar dacă ne stă în puteri să nu făptuim când un lucru este frumos, ne va fi cu putință la fel de bine, să nu făptuim când un lucru este rușinos. - Aristotel (”Etica nicomahică”)









În arta de a trăi, omul este în același timp artist și obiectul artei sale, este sculptorul și marmura, medicul și pacientul” - Erich Fromm (”Etică și psihanaliză”)








Dispunem numai de patru PRINCIPII ALE MORALEI :

1) Cel filozofic: fă binele de dragul binelui, din respect față de lege.

2) Cel religios: fă-l pentru că este voința lui Dumnezeu, din dragoste față de Dumnezeu.

3) Cel uman: fă-l pentru că bunăstarea ta o cere, din dragoste față de tine.

4) Cel politic: fă-l pentru că o cere prosperitatea societății din care faci parte, din dragoste față de societate și din considerație față de tine însuți. - Lichtenberg (”Aforisme”)








Nu trebuie să ne preocupăm să trăim mulți ani, ci să-i trăim mulțumitor, fiindcă a trăi multă vreme depinde de destin, în timp ce a trăi mulțumitor depinde de sufletul tău. Viața e lungă dacă e plină; și devine plină atunci când sufletul a intrat din nou în posesia binelui propriu, luând asupră-și propriul său domeniu. - Seneca (”Scrisori către Luciliu”)










ETICA UMANISTĂ, în contrar cu cea autoritară, se deosebește de aceasta printr-un criteriu formal și altul material. Din punct de vedere formal, se bazează pe principiul că numai omul însuși poate statornici criteriul asupra virtuții și păcatului, iar nu o autoritate care îi transcede lui. Din punct de vedere material se bazează pe principiul că ”bun” este ceea ce este bun pentru om, iar ”rău” ceea ce îi dăunează omului, singurul criteriu de valoare etică fiind bunăstarea omului. - Erich Fromm (”Etică și psihanaliză”)






 
 

OM LIBER este acela a cărui voință nu cunoaște arbitrarul. El crede în realitate; aceasta înseamnă: el crede în legătura reală a dualității reale a lui Eu și Tu. El crede în destinul său, el crede că aceta are nevoie de el...Dar ceea ce se va întâmpla nu va avea loc decât dacă el e decis să vrea ceea ce poate să vrea - Martin Buber (”Eu și Tu”).










A fi în stare SĂ-ȚI ACORZI ATENȚIE ție însuți este o condiție necesară pentru a fi în stare să le acorzi atenție celorlalți; a te simți în largul tău cu tine însuți este condiția necesară pentru a intra în relație cu alții. - Erich Fromm (”Etică și psihanaliză”)





 
 


Slăbiciunea omului e cea care îl face SOCIABIL, nemulțumirile noastre obișnuite sunt cele care ne înclină sufletul către umanitate; dacă n-am fi fost oameni, nu i-am datora nimic. Orice atașament e un semn de insuficiență: dacă fiecare dintre noi n-ar avea deloc nevoie de ceilalți, nu ne-am gândi nici măcar să ne apropiem unii de alții. Astfel, din propria noastră deficiență ia naștere fericirea noastră fragilă. O ființă cu adevărat fericită e o ființă singuratică: numai Dumnezeu se bucură de fericirea desăvârșită: însă care dintre noi are habar de asemenea lucruri ? Dacă cineva imperfect și-ar putea ajunge sieși, de ce anume s-ar bucura, după cunoștințele noastre ? Ar fi singur, ar fi nefericit. Eu nu pot concepe că cineva care nu are nevoie de nimic ar putea iubi ceva și nu concep că cine nu iubește nimic poate fi fericit. - Jean - Jacques Rousseau (”Emil”)








Să nu faci altora ce nu vrei să ți se facă ție e unul din principiile fundamentale ale eticii. Însă e la fel de justificat să afirmi: tot ceea ce le faci altora îți faci de asemenea ție însuți. - Erich Fromm (”Etică și psihanaliză”)









ORICE VIAȚĂ ADEVĂRATĂ E ÎNTÂLNIRE - Martin Buber (”Eu și tu”)





Ilustrații de Alexei Proydisveta.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu