vineri, 17 februarie 2012

LU LI - POEZII (China)







NOAPTE TÂRZIE

Lumina lunii curgea peste prag
Crezând-o rază de soare,
Am deschis ușa, dar afară
           era noapte adâncă.

A venit curând vântul de
                     miază-noapte,
Părea că atinge strunele lunii,
Încât auzeam muzica zorilor.

Munții striveau țărmul apei
                cu umbrele lor,
Stelele rătăceau pin pustietăți.
Simțeam dormind adânc toate
         făpturile lumii
Și numai eu eram treaz.









O  PASĂRE  VORBEȘTE

O, tu, omule care prinzi păsări
Rogu-te să mă ierți,
Tu trăiești într-un castel,
Eu mă mulțumesc cu
                 cuibul meu.
De ce te bucuri
Când îmi întinzi lațul,
Când mă înhați în mâna ta
                          păroasă
Și m-arunci în temniță ?


O, tu omule care prinzi păsări,
Mă spovedesc ție:
În timp ce tu îți dorești
O lume a tăcerii
Și un abator mânjit de sânge
Și carne sfârtecată,
Eu am nenorocul să port
            podoaba penelor
Și să cânt frumos.


Iată onoarea vieții mele:
Nu mi-aș schimba cuibul
                          singuratic
Pe nici un palat strălucitor
                 din jad.
Nici pădurea verde și cerul
                          albastru
Pe o închisoare de aur.





Chinoise musicienne

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu