marți, 27 martie 2012

BALADA UNEI STELE MICI de George Topârceanu



Ții minte tu, iubita mea,
O noapte de argint în care
Mi-ai arătat pe cer o stea
      Din carul mare ?


Cu fața-n sus, spre Dumnezeu,
Lăsându-ți capul să se culce
          Pe brațul meu,
Te legănam, povară dulce.


Deasupra noastră, un castan
Cu frunze pudic răsfirate
Pentru-a servi de paravan
Iubirilor nevinovate,


Tinzând o ramură-n zadar
Ca să ne apere de stele,
Fusese martor ocular
      La toate cele.


Și nu mi-ai spus atunci nimic,
Dar când mi-am coborât privirea,
         Un deget mic
Mi-a arătat Nemărginirea.


Un strop de-argint a lunecat,
Și, cu paloarea-i siderală,
Pe cerul negru a-nsemnat
Un fir subțire de beteală...


Ții minte ce fior străin
Trecu atunci prin constelații,
Prin bluza ta de crepe-de-Chine
          Cu aplicații ?


Ce vești din cerul depărtat
A nins pe fruntea ta zenitul ?
Ce gânduri tainice-ai schimbat
          Cu Infinitul ?...


Sclipind departe, prin frunziș,
O stea smerită și albastră
Sta singuratică, pieziș,
       Deasupra noastră.


Și ca un spin,
Cu raza-i rece și subțire,
Mi-a strecurat un gând străin
În visul meu de fericire.


Zicea: - Subt cerul vast și mut
V-a aruncat aceeași soartă
Pe-un strop de lut
Ce-n învârtirea lui vă poartă.


Sărman atom sentimental !
     Nu știi tu oare
Că viața voastră-i colosal
       De trecătoare ?


Zicea: - Mă mir că te-ai gândit
     Să-mi cânți o odă.
De când poeții s-au prostit,
Amorul nu mai e la modă.


Oricum, voi sunteți prea mărunți
    Și eu, prea mare...
N-ar fi mai bine să renunți
Și să vă duceți la culcare ?


Că nu există pe pământ
Mai venerabilă manie
Decât - subt stele jurământ
          Pe veșnicie.


Și nu există-n univers
     Mai mare crimă
Decât - la coada unui vers -
     Să pui o rimă....






Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu