miercuri, 23 mai 2012

DICȚIONAR LIRIC










POVESTE

Am încercat să scriu o poveste, o poveste cu zâne și flori sau cu lună și stele. Dar când să încep, toate basmele copilăriei mi-au năvălit în minte. Și tot ce voiam să spun, mai fusese spus o dată de cer, sau de primăvară, sau de ciocârlie, sau de  zorii de nea de la maginea pământului. Așa că nu am mai spus decât un cuvânt: COPIL. Și am creat cea mai frumoasă poveste din lume.






CÂNTECUL


Cântecul este zborul spre lumină al vocii. Pe aripile lui se ridică, deasupra tuturor, copilăria, visul, florile prieteniei și înconjoară tot Pământul ca un satelit dar nu este, este IUBIRE și CÂNTEC.
Cântecul este clopoțelul din râsul copiilor alergând spre soare care în drumul lor crește și devine zâmbetul întregii omeniri.





JOC

Prieteni, haideți să strângem toate stelele de pe cer, să avem lumină pentru tot viitorul copiilor noștri ! Dar cum ?

Ne vom sui pe munți, căci munții sunt adevărate țări ale cerului. Aici găsim orașe - păduri, orașe ale frunzelor și păsărilor. Păsările ne vor purta pe aripi spre cer, noi vom anina în ciocul fiecăreia câte o stea. Frunzele, parașute de vis, ne vor aduce vesele înapoi pe Pământ.





ZIUA


Am visat că eram floare.
Azi râd soarelui precum floarea din grădina bunicii.
Am visat că eram pasăe.
Azi mă înalț spre cer ca și Pasărea măiastră a lui Brâncuși.
Iar acum nu mai știu dacă ziua este visul nopții sau e zi.






RAZA


Ce ete o rază ? Este un fir împletit de gânduri. Dar nu din orice fel de gânduri, ci numai din cele bune și senine. Și lumea e bună: e mereu trează să prindă fiecare rază, iar noaptea închide ochii să nu-și piardă gândurile.







VALURILE

Valurile sunt mici zâne nehotărâte: parcă ar pleca, parcă s-ar întoarce. Și privindu-le așa, te întrebi:” Oare marea ar fi mare fără valuri ?”






SOARELE


A apărut din război: un fulger de foc asupra unei biete floricele. A plecat în lumea largă, să uite tot ce-i rău, să vadă numai fericire. Dar nicăieri nu și-a găsit liniștea; îi rămăsese doar cerul. A suit acolo și a înțeles că, pentru a vedea fericire, trebuie să aducă el fericire.






LUNA

Eu cred că și fără lună noaptea ar lumina. Căci mie noaptea mi se pare un văl alb și viu ca marea făcut din stele și visuri de oameni. Iar luna a venit voioasă să se joace cu ele, să râdă și să cânte nopții, auzită numai de ea. Da, noaptea ar fi lumină și fără lună dar ar fi o noapte tristă și fără rost.





Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu