duminică, 3 iunie 2012

COSTACHE IOANID - 1912 - 1987 - POEZII RELIGIOASE

















CÂT DE MĂREȚ E DUMNEZEU !






Cât de măreț e Dumnezeu !
Văd marea cu talazuri grele,
mă-nalț pe munții de bazalt
și-mi zboară gândul printre stele,
tot mai înalt !



Ce-împărat își duce-oștirea

spre un gigantic apogeu ?
Acel ce-a pus în goluri firea,
Acel ce-a scris oricui menirea,
mai mult decât nemărginirea
e Tatăl meu !



Cât de temut e Dumnezeu !

Vuiau de pe Sinai ecouri
când glasul Domnului vorbea.
Iar Moise-nainta prin nouri
și tremura...



La tronul alb se strâng sfielnic

voivozi de foc din Empireu,
Și heruvimii vin cucernic,
slăvind Eternul Vistiernic.
Și-acest Stăpân Atotputernic
e Tatăl meu !



Și cât de bun e Dumnezeu !

Chiar dacă stelele bătrâne
tot au o vreme când se-aștern,
dar cine în Iisus rămâne
e-un fiu etern !



Și-n fața slavei sclipitoare

în ceasul lumii cel mai greu,
acei ce-au dat pe sfinți la fiare
vedea-vor Forța Creatoare,
eu voi șoptii cu adorare :
"E Tatăl meu..."



24.png



CHIAR DACĂ...




Chiar dacă vântu-a vrut în zbor
în turme să ne-mpartă,
dar tot o cale, tot un dor
și tot un Duh ne poartă.



Chiar dacă azi pe orice plai
sunt oi împrăștiate,
dar tot un staul sus în Rai
și un Păstor au toate.



Chiar dacă n-am păstrat măcar
un singur dulce nume,
dar tot o jerfă, tot un har
ne-a smuls pe toți din lume.



Chiar dacă azi oftăm stingher
că ne-a-mpărțit furtuna,
dar tot vom fi odată-n cer.
Și-acolo vom fi una !








EXISTĂ DUMNEZEU




Nu, nu suntem un vis, o întâmplare,
un lut de sine însusi frământat.
Ci ne-a zidit o Forță  Creatoare,
o-Nțelepciune fără de hotare.
Există Dumnezeu cu-adevărat !
Nu, nu suntem jivine-ntunecate,
gonite de un bici ne 'nduplecat.
Ci noi avem un duh și-o libertate
Și-o inimă ce pentru ceruri bate.
Există Dumnezeu cu-adevărat !
N-ar fi simțit în veci de veci țărâna
Surâsul unui crin imaculat,
de n-ar fi-ntins Atotstăpânul mâna
să umple-n noi de simțământ fântâna-
Există Dumnezeu cu-adevărat !
Avem cu noi Scriptura ca dovadă,
avem minuni și semne ne 'ncetat.
Iar cine vrea pe Dumnezeu să-L vadă
să stea în fața Lui pe baricadă !
Există Dumnezeu cu-adevărat !
Nu-i calea noastra veșnic însorită,
nu-i viața totdeauna un palat.
Dar o trăim, căci merită trăită,
când, peste lumea asta mărginită,
Există Dumnezeu cu-adevărat! 
Nu, nu suntem neant ! Ce fericire !
Supremul adevăr s-a revelat.
Iisus e-n noi, lumină și iubire.
Iar moartea e un sbor spre nemurire.
Există Dumnezeu ! Ce minunat !











VREAU SĂ IUBESC PE

FRAȚII MEI





Vreau să iubesc pe frații mei,
cu tot ce am în piept mai sfânt.
Vreau să doresc tot ceru-n ei,
dar să-i iubesc așa cum sunt.



Vreau să iubesc pe frații mei,
cu care veșnic voi fi sus.
Văzându-L pe Iisus în ei,
să-L simt în mine pe Iisus.



Vreau de-opotrivă să adun,
și rodu-ntreg și spicul frânt.
Căci și Iisus mă vrea mai bun,
dar mă iubește-așa cum sunt.



Când frații mei au răni ce dor,
să-mi fie brațul mai sfios,
să nu apăs în rana lor,
căci nu eu vindec, ci Hristos.



Noi prin Iisus am fost iertați,
ca să iertăm și noi oricui.
Dar dacă nu iubim pe frați,
n-avem în noi iertarea Lui.





19.png






VINE IISUS



Iată vine Iisus spre Cetatea sfântă.
Cu El vin pescarii din țara de sus.
cu El vine gloata de sfinți care cântă.
Vine Iisus.




Ramuri și haine acoperă drumul.

Măgărușul calcă prudent și supus.
Templul spre cer își clatină fumul.
Vine Iisus.



"Baruh Aba!" cânta coloana.

"Binecuvântat fie harul adus!
Glorie Celui ce vine! Osana!"
Vine Iisus!



"Cine-i acesta?" se-ntreabă vecinii.

"E profetul din Nazaret, decât toți mai presus."
În sinedriu grabnic se-aduna rabinii.
Vine Iisus !




Tresare Pilat, ieșind sub arcade.

Mâna streașină peste ochi și-a pus.
"Hei, căpitani, trimite-ți iscoade!
Vine Iisus..."




Orbii pornesc bâjbâind prin mulțime.

"Pe unde vine?" "Unde s-a dus?"
Cântec și chiot! Clipe sublime!
Vine Iisus !




...Trec zile...trec ani. Iisus și pescarii

din Cetatea Sfântă pornesc spre apus.
Popoarele cânta. Se-ncruntă cezarii.
Vine Iisus !




Vin la iertare munți de păcate.

Tiberiu, Nero, Dioclețian s-au dus!
Constantin cel Mare dă libertate...
Vine Iisus !




Dau mărturie albigenzii, lombarzii...

Pe rug în flăcări, se mistuie Hus.
Luther și Calvin se-nalță ca brazii.
Vine Iisus !




Iată Sfânta Scriptură, în vremea din urmă,

are un cuvânt puternic de spus.
Un cuvânt ce-n milioane de inimi scurmă:
Vine Iisus !




Trece Evanghelia înconjurând planeta.

Popoarele Africii, poporul hindus
tresar auzind cum răsună trompeta.
Vine Isus !




Veniți, prieteni ! Veniți, torente !

Vine Mesia, după cum ne-a spus.
Aplaudați, păduri ! Cântați, continente !
Vine Iisus ! Vine Iisus !



16.png








Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu