SĂRUT, FEMEIE, MÂNA TA de Dumitru Matcovski

Sărut, femeie, mâna ta
întotdeauna muncitoare,
atât de mică şi de floare...
Sărut, femeie, mâna ta.



Ca o aripă ce-a zburat
şi-a obosit neobosită,
să odihnească liniştită,
ca o aripă ce-a zburat.



Copii dorm în cuibul lor,
nevinovat li-i somnul, mamă;
tot fără griji şi fără teamă,
copiii dorm în cuibul lor.



Şi-alături mâna ta, aici,
la căpătâi, ca o lumină;
alinătoare şi blajină,
alături mâna ta, aici.



pământu-n ea a încăput,
cu măr domnesc şi lună nouă,
cu strugur copt scăldat în rouă,
pământu-n ea a încăput.



Cuminte ramură de dor,
când miezul nopţii ora bate,
se-adună din eternitate,
cuminte ramură de dor.



Şi plouă stele fulgerat
în casa noastră şi-n cuvinte.
Cuvintele sunt toate sfinte!
Şi plouă stele fulgerat...



Şi cântă dincolo de geam
bătrânul greier la vioară...
Din taină greierul coboară
şi cântă dincolo de geam.



Sărut, femeie, ochii tăi
de lacrimă şi de scânteie,
de împărată şi de zeie,
sărut, femeie, ochii tăi.



Sărut, cuminte, vorba ta
cu limpezime de izvoare,
cu vraja Soarelui-răsare,
sărut, cuminte, vorba ta.



Sărut şi părul tău frumos,
îmbătător ca o secară
când o-nfioară vânt de seară,
sărut şi părul tău frumos.



Şi cad, iubito, în geninchi
şi îţi sărut piciorul care
de rădăcină e şi doare,
şi cad, iubito, în genunchi...



Sfântă mi-i casa cu pragul ei tare de piatră,
sfântă mi-i casa cu focul ei veşnic din vatră,
sfântă mi-i casa cu din leagăn de dor ce coboară,
sfântă mi-i casa cu ce creşte fecior şi fecioară.