În valul de imperialism care străbate lumea, denumirea de state mici a ajuns aproape un termen de batjocură pe care trebuie să-l primească neapărat, cu umilință, toate formațiunile politice care nu cuprind o populație trecând peste patruzeci, cincizeci de milioane.
Aceste nenorocite state mici, care mai bine nu s-ar fi născut decât să fie batjocura lumii, n-ar avea decât alegerea între o lichidare în mâna celui mai interesat, ca acea formațiune ceho-slovacă, al cării nume reapare odată cu planul de reîntoarcere în Europa a d-lui Beneș, între suprimarea totală în douăzeci și patru de ore a execuției cu mașina și între lâncezire supt un „protectorat” unit cu ocupația militară.
A le judeca astfel este a face confuzia pe care o voi exemplifica prin termini împrumutați chiar acestor mașinării moderne, între caroserie și motor.
Caroseria se poate mări prin cârpelile anexiunilor fulgerătoare și se adaugă astfel deosebite elemente care nu pot să ție împreună, numai pentru ca mașina să fie grozavă, chiar dacă aceasta aduce o cheltuială mai mare de ulei la acest monsruos Behemoth biblic.
Dar puterea nu stă în aceste piese aduse cu sau fără voie a sta împreună pentru ca fiecare să tragă apoi în altă parte: ea stă în motor.
Și motorul cel mai puternic poate sta în conștiința de sine, exagerată tocmai prin jignirile ce sufere și nedreptățile ce i se fac, a statului mic.
NICOLAE IORGA
„Neamul românesc”
anul XXXIV, nr. 226 din 12 octombrie 1939, p.1
