Eglon van der Neer - Autoportret 1696
Eglon van der Neer a fost un pictor olandez - a pictat scene istorice, portrete și persoane elegante din înalta societate a timpului său iar târziu, înaintând în vârstă, a pictat și peisaje.
S-a născut în Amsterdam în anul 1635 (după unii 19636) și probabil
că a primit primele noțiuni despre pictură de la tatăl său, Aert van der
Neer. Eglon a avut cel puțin cinci frați și surori. A luat lecții de
pictură (mai târziu) de la Jacob van Loo care era unul dintre fruntașii
picturii olandeze. Își termină studiile și intră în serviciul lui
Friedrich von Dohna, Guvernator al Municipalitățiiorașului Orange - din
sudul Franței - unde a stat trei ani iar la finele lui 1658 se întoarce
la Amsterdam iar aici, în luna februarie se căsătorește cu Maria
Wagensvelt, fiica unui prosper notar din Amsterdam.
Se mută, în 1663 în Rotterdam cu întreaga familie, desigur și
Adriaen van der Werff i-a devenit aici student (von vorbi de acest alt
mare pictor într-o postare viitoare). Eglon a stat aici până în 1677
când i-a murit soția.
În 1679 se mută la Haga iar în 1680 devine membru al Confreriei „Pictura” confreria pictorilor din Haga.
Se mută apoi la Bruxelles (1680-1681) și se căsătorește cu o pictoriță de miniaturi - Marie Du Chastel și care-i va dărui nouă copii.
La Bruxelles, Eglon are foarte bune relații cu ambasadorul Spaniei și nu este de mirare că în 1687 îl aflăm la curtea regelui spaniol Carlos II.
În 1695 Electorul Palatin Johann Wilhelm a cumpărat din Rotterdam o pictură de-a lui Eglon van der Neer și se pare că i-a plăcut atât de mult încât la chemat la curtea sa dar în același an, trupele franceze bombardează Bruxelles și Eglon este nevoit să-și caute un alt loc unde să înceapă o viață nouă așa că primește invitația Electorului Palatin (al cărui pictor de curte, Spilberg , decedase). Cea de-a doua soție a lui Eglon moare și pictorul cunoaște aici pe fiica lui Spilberg, Adriana Spilberg, ea însăși pictoriță, și se căsătoresc în 1697.
Se mută apoi la Bruxelles (1680-1681) și se căsătorește cu o pictoriță de miniaturi - Marie Du Chastel și care-i va dărui nouă copii.
La Bruxelles, Eglon are foarte bune relații cu ambasadorul Spaniei și nu este de mirare că în 1687 îl aflăm la curtea regelui spaniol Carlos II.
În 1695 Electorul Palatin Johann Wilhelm a cumpărat din Rotterdam o pictură de-a lui Eglon van der Neer și se pare că i-a plăcut atât de mult încât la chemat la curtea sa dar în același an, trupele franceze bombardează Bruxelles și Eglon este nevoit să-și caute un alt loc unde să înceapă o viață nouă așa că primește invitația Electorului Palatin (al cărui pictor de curte, Spilberg , decedase). Cea de-a doua soție a lui Eglon moare și pictorul cunoaște aici pe fiica lui Spilberg, Adriana Spilberg, ea însăși pictoriță, și se căsătoresc în 1697.
În 1698 Eglon primește postul și titlul de pictor șef al curții
Prințului elector și se stabilește la Dusseldorf unde rămâne până la
sfârșitul vieții sale, în 1703.
Majoritatea picturilor sale au fost portrete ale personajelor importante
ale vremii, tablouri de dimensiuni mici dar sunt și tablouri mai mari,
în special peisajele.
