sâmbătă, 22 iunie 2013

CUM S-A DESCOPERIT VACCINUL




Wortley Montague, picture, image, illustration


Lady Mary Wortley Montagu (1689 – 1762) osbervând cum o mamă turcoaică își inoculează copilul cu puroiul pustulelor de variolă




Până la descoperirea vaccinului, Europa, ca și celelalte continente de altfel, a fost  bântuită în permanență de mari epidemii, care secerau un număr impresionant de  vieți.


Uneori cădeau pradă colectivități întregi, fără să se poată interveni cu ceva eficient. Tifosul, ciuma, difteria, gripa, erau totdeauna devastatoare, ca să nu mai vorbim de variolă (vărsatul) care dădea o mortalitate de 100% !


În secolul al XVIII-lea, un medic german, P. FRANK, scrisese o carte despre  igiena socială și rolul statului în  apărarea colectivității împotriva bolilor, ceea ce a reprezentat un mare pas înainte în dezvoltarea științei medicale, dar numai cu măsuri de igienă nu se puteau opri epidemiile.


Oamenilor le era o teamă cumplită de epidemii care deveniseră inamicul public nr. 1 al umanității. Frica de epidemii era atât de mare, încât uneori se arunca  vina pe medic, numai fiindcă…punea diagnosticul de epidemie.


Cât privește variola, Europa era „alimentată” cu această boală de China. Dar  în China, poporul ajunsese de foarte mult timp să se apere de variolă printr-o idee genială : oamenii puneau în nasul copiilor o pulbere făcută din cojile pustulelor de variolă raclate de la bolnavi. O adevărată metodă de imunizare !
Trebuie să recunoaștem că spiritul de observație al chinezilor era extraordinar !


Și încă ceva: băieților li se insufla pulberea în nara stângă, iar fetelor în nara dreaptă. Nu știm exact de ce procedau astfel, probabil justificarea era de ordin filosofic, concepția chinezilor despre viață fiind a celor două principii vitale: Yang și Xiu, cel dintâi activ, masculin, iar al doilea negativ, feminin. Oricum, prima metodă de „vaccinare” cunoscută în lume este incontestabil aceea antivariolică din China. Din păcate, ea nu era cunoscută în Europa.



Lady Montagu și fiul - pictură de Charles Jervas (cca 1718)





În continentul nostru, această armă de apărare a fost adusă abia la începutul secolului al XVIII-lea de o…lady. Și nu din China, ci din Constantinopol. Lady Montagu, o aristocrată engleză, care a stat un timp în capitala imperiului otoman, ca soție de diplomat, a aflat acolo că femeile din harem, pentru a evita îmbolnăvirea de variolă, care le desfigurau fața și, deci, le făceau  inadmisibile într-un harem prin pierderea frumuseții, își înțepau trupul cu puroiul pustulelor de variolă luat de la bolnavi, în felul acesta făcând doar o  formă ușoară de boală, fără atacarea pielii de  pe față. Lady Montagu aplică procedeul la proprii săi copii, inoculându-i. După întoarcerea în Anglia, procedeul fu imadiat cunoscut de medici și aplicat experimental pe șase condamnați la moarte. Rezultatul  de dovedi bun și se trecu oficial la „variolizare” (nu apăruse termenul de vaccinare). Din păcate, variolizarea nu apăra de formele grave ale bolii, mortaliateta era încă mare.


Vaccinarea adevărată, însă, a fost descoperită după cincizeci de ani de la întoarcerea doamnei  Montagu din Constantinopol.


Totul se datorește unei întâmplări și  spiritului de observație al lui EDOUARD JENNER, englez din Berkeley. Fiind însărcinat să variolizeze pe concetățenii săi, Jenner observă că la unele  persoane inocularea nu prinde. Inteligent și fin observator al faptelor, își dădu seama că acele persoane erau mulgătorele vacilor din  regiune. Ca fiu de țăran, Jenner poate o fi auzit pe fermieri spunând că cei care au avut cow-pox (variola vacilor) nu se  mai îmbolnăvesc de  variola propriu-zisă, cea  umană.


Nu i-a fost ușor să se decidă, dar la 14 mai 1796 se hotărî: inoculă un copil de 8 ani, al cărui nume ne-a rămas – James Phipps – cu puroi prelevat dintr-o pustulă de cow-pox(sau cum i se mai spunea: vaccină) a unei țărănci mulgătoare de vaci, contaminată prin mulgerea unei vaci.


După un an, Jenner inoculă pe Phipps cu puroi virulent luat de la un bolnav de variolă. Copilul nu se îmbolnăvi. Prima vaccinare fusese realizată !


Procedeul și-a luat numele de la vaccină și de la vacă !


În scurt timp, vaccinarea se răspândi în Franța și în toată Europa, Edouard Jenner învinsese variola !


Mai târziu, Pasteur îl numea: „cel mai mare dintre englezi ”.


 File:Edward Jenner by James Northcote.jpg

Edward Anthony Jenner - 1749 –  1823

Pictură de James Northcote

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu