luni, 8 iulie 2013

DE LA LUME ADUNATE.....- MAXIME









O viață este o bătălie și fie intri înarmat în ea, fie te predai imediat.


Oamenii cu caracter puternic nu-și mărturisesc greșelile decât lor înșile, și se pedepsesc singuri pentru ele.



Omul cel mai potrivit pentru un anumit post nu este întotdeauna cel mai bun sau cel mai simpatic.



Omul este singura viețuitoare care roșește. Sau, măcar....ar trebui.



Omul este, pur și simplu, cea mai formidabilă fiară de pradă și, realmente, singura care își pradă sistematic propria specie.








Un om te urmează fiindcă încă nu a obținut tot ceea ce spera.



Uneori, omul educat îți dă mai multă bătaie de cap decât cel needucat.


Nici un om nu poate fi un pur socialist fără a fi, în sensul strict al cuvântului, un idiot.


Cei mai mulți oameni gândesc ce pot și scriu ce vor.



Cei mai mulți oameni lucrează cu fândul ca la urmă să nu facă nimic.







Sunt oameni care au nevoie de prieteni pentru a-i urî și vinde.



Un om inteligent pe un plan, poate fi prost pe altul.


Talentul unui om este ceea ce ne lipsește pentru a disprețui sau a distinge ceea ce a făcut el.


Singura dramă pentru om: confuzia.



Omul inferior inventează disprețul, căci adevărul lui exclude alte adevăruri.







Uneori în om se ascunde o așchie din copacul cunoașterii.


Oamenii ar trebui să trăiască două vieți: una drept răsplată și alta drept pedeapsă.


Omul nu-i singur. Cineva îl păzește.


Omul care este genial și nu-și dă seama de acest lucru poate că...nu este.


În propria viață, omul joacă numai un rol episodic.







Numai oamenii cu bun simț înnebunesc.


Unii oameni au ochi și pentru alții, iar alții nu au nici pentru ei.


Omul are multe zile dar trăiește numai prin unele.


Sunt oameni care nu au de ce să moară; de aceea nici nu se grăbesc.


Dacă omul ar ști când îi vine inspirația, ar transforma-o în obicei.






De cele mai multe ori, oamenii mari tac pe când cei mici doar se prefac.


Orizontul unui om nu dispare în amurgul unei zile, ci în apusul unei vieți.


La durere, oamenii își imaginează altele mai mari și totul se încheie cu un suspin.


Omul inteligent leagă idei, prostul leagă vorbe,


Omul trebuie să fie obsedat de ce să facă, nu de ce a făcut.






Unor oameni le plac predicile, altora...piedicile.


Când omul mânuiește banul e una, când banul mânuiește omul e alta.


Pentru unii oameni avuția are o singură dimensiune: mărimea.


”Omul...simbol al Veșniciei închis în Timp” - Thomas Carlyle







”Cât timp suntem printre oameni, trebuie să ne purtăm omenește” - Seneca


Măreția unui om vine din adâncimea lui, nu a altora.


Oamenii care-și iau zilele nu trebuie să și le revendice.


Când oamenii nu mai au ce face cu timpul, nu mai au ce face nici cu viața.


Nu limbile împiedică oamenii să fie ce ar trebui să fie ci inimile sau...lipsa lor.






Sunt oameni, din fericire, care vor să târască lumea după ei, alții, dimpotrivă, se lasă târâți de ea. Primii fac istoria societății, ceilalți figurația ei.


Patriotismul unui om stă în cinstea lui.


De multe ori, când stau de vorbă cu oamenii nu se vede Omul.


Dacă oamenii sunt numai martorii istoriei, ei trebuie judecați.


Omul e singurul animal care bea fără să-i fie sete.






Omul învățat și necinstit este ca belciugul de aur la râtul porcului.


Sunt două feluri de oameni nesiguri de viața lor: cei care fac acareturi și rămân datori, și cei care fac negoț cu bani străini.


Statuile reprezintă virtuțile omului...înghețate.


Virtutea este o expresie concentrată a valorii.


Dacă încerci să-ți depășești condiția, o faci fie din orgoliu, fie din ambiție. Prima cale e condamnabilă, a doua e agreabilă. Poate deveni chiar virtute.






Extravaganța înseamnă depășirea granițelor obișnuite.


Singurătatea are mai multe ipostaze. Ele rănesc atât trupul, cât mai ales sufletul.


Se spune despre cuc că este pasărea Singurătății. Nu cred însă că singurătatea cucului poate atinge intensitatea celei umane.


Singurătatea este opusă sociabilității. Dar nu o exclude total pe cea din urmă.


Marii creatori au fost în general și spirite solitare.






Cât de ușor distruge războiul, cât de ușor vindecă pacea !


Bunele maniere nu sunt totuna cu bunul-simț. Ele se întâlnesc totuși undeva: în simțul ales.


Creația începe acolo unde nu depui eforturi mari, dar săvârșești lucruri extraordinare și, mai ales, utile.


Indiferent că spui „DA” sau „ NU”, ambele răspunsuri comportă o răspundere.


Meseria riscului ți-o alegi, riscul meseriei ți-l asumi.





Fii tare ca piatra la rezistență, dar fierbinte ca inima în iubire.


Când știi să cânți, zgomotele ți se par crime.


Un om inteligent cedează întotdeauna, dar tot cu inteligență. Un încăpățânat cedează numai când îi ajunge funia la gât.


E mai ușor să convingi pe cineva că ești prost decât că ești deștept. Pentru a-l convinge că ești deștept, trebuie să și fii.


Dacă vei inventa un lucru de preț, să te aștepți ca mulți să-ți spună că și ei îl puteau inventa dacă le venea ideea înaintea ta.





Un om merge până la epuizare fizică. Gândul lui depășește acest hotar.


Tăcerea cea mai adâncă este liniștea sufletească.


Vorba trebuie oprită, tăcerea trebuie curmată.


Omul cinstit are 2 necazuri: când are să dea și nu are și când are să ia și nu poate.


Omul învățat fără stare este ca negustorul fără marfă.






Omul cu bogăția nu se mulțumește niciodată, iar cu prostia zice că-i destulă.


Mângâierea este iubirea fără cuvinte.


Dragostea nu se câștigă, ea se oferă.


Bunătate înseamnă să dai mult și să primești puțin.


Iubirea nu are multipli și submultipli.







Nu toți cei ce intră într-o școală sunt profesori.


Zilele negre se completează, de regulă, cu nopți albe.


Dacă bogații vorbesc despre muncă, cei săraci sunt dispuși să discute despre...dreptate.


Și claritatea își are misterul ei.


Imaginația este vitamina minților sănătoase și otrava minților bolnave.




Există, deseori, similitudine între a fi bine hrănit și prost crescut.





Memoria proștilor se referă la fapte și cifre lipsite de importanță.


Incomensurabilul egoist ofilește intenția generoasă.


Cu tainica rouă, numai zorii dimineții se pot confesa.


Dacă n-aș avea griji, n-aș putea și nici n-aș simți că trăiesc.


Cele mai multe fructe ale vieții noastre nu ajung să se coacă.







Cucul nu cântă în pădure pentru pasărea care-i crește puiul.


Nu când muncim la soare ne ofilim, ci când lenevim la umbră.


Nu poți da o mână de ajutor cu brațele încrucișate.


La pomul lăudat să nu mergi nici pentru umbră.


Dacă animalele domestice ar putea vorbi, omul n-ar mai putea sta în casa lui din cauza reproșurilor întemeiate ce i s-ar aduce.







Nu merge pe urmele celor mari; riști să te îneci în ele.


Există un tip de geniu care nu poate fi descoperit decât de oamenii de geniu.


În somn, am autorii mei preferați, care nu există în realitate.


Cele mai multe intrigi au loc în afara culiselor.


Ah, acele Ofelii, care, netrimise, merg la mânăstire !







Ah ! De-am putea vedea viața și nu situația !


Artă angajată ? Da, dar de cine ?


„Pe oamenii necinstiți îi înfrânează de la rele teama, nu mila ”. - Cicero


Viața-i labirintul prin care călătorim cu gândul de a găsi ieșirea cât mai târziu.


Înțelepciunea este umbrela destinului.









Lipsa de caracter amplifică defectele diminuând valoarea.


Să privim cum vântul stârnește focul uscăturilor ! Astfel vom înțelege de ce ignoranța însuflețește bârfa.


Sentimentul inutilității lipsește din garderoba încrezutului.


Omul bogat are lacătul la ladă, cel sărac are lacătul la gură.


Cel mai de temut dintre oameni este acela care nu are decât o singură idee.








„Opinia este ignoranța organizată și ridicată la demnitatea de forță materială” - Oscar Wilde.


„Renumele este ceva primejdios, se capătă ușor, se poartă cu chin și cu greu scăpăm de el.” - Hesiod


”Omul perfid este un laș care are totuși curajul să te lovească pe la spate”. - Rodica Tott


„ Un om inteligent merge liniștit alături de un inferior, numai un om mediocru păstrează distanța. ” - Rebindranath Tagore


Oamenii mari sunt mari până și în lucrurile mici.







Timiditatea este garanția sensibilității.


Spre deosebire de durere, fericirea nu prea lasă urme.


Morala ne arată cum trebuie să greșim ca să fie bine.


Ideile fixe prezintă avantajul că știi întotdeauna de unde să le iei


Gura lumii e aceeași și cu dinți de aur.







Inocența e virtutea de a ști puțin


Când mergi repede nu-i obligatoriu să ajungi unde trebuie.


A trăit atât de mult încât toți au fost siguri că a dus o viață dublă.


Nu-ți călca umbra în picioare. Îți seamănă.


În caz de naufragiu, ultimii se îneacă optimiștii.





Dorea să ajungă nemuritor și nu știa cum să trăiască până atunci.


Prostia e mai puțin densă decât inteligența, de aceea e tot timpul deasupra.


Bătrânețea e adesea un șir de erori minuțios pregătite.


Uneori insomnia este o încercare zadarnică de a prelungi viața.


Poate fi drumul oricât de drept, dacă nu duce unde trebuie, tot degeaba.






Golurile nasc întrebări, întrebările nasc răspunsuri care, uneori, au darul de a lărgi și mai mult golurile.


Sunt și minciuni frumoase. Le accept ca o anexă la adevărul pe care-l știu.


Cinicul moare otrăvit de propria lui operă. Dar agonizează o viață întreagă.


Când începem să regretăm că nu ne-am făcut destul de cap, devenim moraliști.


Iluziile se înfiripă atunci când propriile vise ne fac cucuie.







Nu-i cereți să alerge mai tare. Voi nu vedeți că se-ncurcă în aripi ?


N-ați observat că pe când deșteptăciunea urcă tot mai sus, prostia se-ntinde tot mai tare ?


Am fost și eu acolo unde se împarte fericirea. Bine că am scăpat cu viață.


Un optimist poate deveni, cu timpul, și capabil.


Și când te rătăcești, tot trebuie să ajungi undeva.






Sunt de acord cu tine: suntem egali. Dar pentru asta nu trebuie să te tot ridici pe vârfuri.


A intrat în rândul oamenilor prin efracție.


Critică-mă întrecându-mă, nu huiduindu-mă.


Ca și coarnele cerbului, înțelepciunea e o podoabă incomodă.


Strângerea de mână are uneori consistența strângerii de gât.







Nu ne-ar impresiona explozia luminii de n-am cunoaște ravagiile întunericului.


Din cupa amărăciunii beau numai cei însetați de adevăr.


Când cuțitul ajunge la os, oftatul săracului spune multe.


Și orbul are noroc dar nu-l vede.


Când ai ajuns la concluzia că ești prost, deja ai făcut un pas spre înțelepciune.





Unde există inteligență, prostia plătește tribut.


Prietenul îți iartă toate greșelile în afară de una : gloria.


De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită ?


Proștii sunt ca hărțile: spun tot dar la scară redusă.


Forța fizică, la fel ca și cea morală, îți întărește rezistența. Însă, în timp ce forța fizică se întreține prin exercițiu, cea morală se întărește prin caracter.






не разбивай мое сердеце







Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu