luni, 13 ianuarie 2014

DOINA IUBIREI de Vasile Alecsandri




DOINA  IUBIREI

de  Vasile  Alecsandri

Trece vara cea-nflorită
Trece vara cea iubită.


Și cu dânsa-n altă lume
Se duc florile din lume,


Se duc toate-n pribegie...
Rămâne țara pustie !


Numai duă nu se duc,
Nici se duc, nici se usuc.


Una-i floare de zăpadă,
Una-i floare de livadă,


Una-i floarea crinilor,
Un-a trandafirilor;


Ș-amândouă-s răsădite,
Ș-amândouă-s înflorite,


Una-n câmpul raiului,
Alta-n cuibul graiului !


Mândrulițo, draga mea,
Au căzut din cer o stea


Și mi-au zis într-un ceas rău
C-am să mor de dorul tău !


Și mi-au zis într-un ceas blând
Că de-i face pe-al meu gând,


Să mă lași a săruta
Două flori pe fața ta,


Una-n câmpul raiului,
Alta-n cuibul graiului,


De murit, eu n-oi muri,
Ci cu tine m-oi iubi


Cât or crește flori în lume
Și s-or duce-n cea lume !








Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu