sâmbătă, 8 martie 2014

STILURILE ÎN ARTA DECORATIVĂ - STILUL RESTAURATION










Stilul Restauration se manifestă în două perioade:

- Perioada lui Carol al X-lea

- Perioada lui Louis - Philippe







Camera lui Carol al X-lea - Tuileries



PERIOADA  CAROL  al X-lea (1814 - 1839)



În această perioadă, interioarele sunt mai confortabile, mai intime și mai agreabile decât în Empire, deși - nu trebuie uitat - se mențin aproape aceleași piese de mobilier și aproape aceleași forme. Reîntoarcerea Burbonilor după căderea lui Napoleon și zguduirile prin care trecuse țara (de război și financiare) nu ofereau condiții optime pentru înflorirea artelor decorative.

Așa se face că de pe mobile și din interioare (este vorba de cele oficiale) se scot semnul imperial N, vulturii și albinele, și în locul lor este așezat însemnul lui Ludovic al XVIII -lea și florile de crin (blazonul Burbonilor). Iar când mobilierul și celelalte piese ale interiorului încep să se modifice, ele au aceeași structură, dar liniile nu sunt drepte, ci devin ușor încovoiate, iar motivele ornamentale de bronz sunt înlocuite cu încrustații de lemn închis la culoare pe  fondul general al esențelor de culoare deschisă.





Caracteristici scaun - stil Restauration

așa numitul scaun „gondolă”


Pereții sunt acoperiți cu tapete care imită catifeaua, mătasea, fetrul. Pe ele sunt pictate peisaje, scene de vânătoare, scene luate din antichitate, monumente, animale și păsări (există o preferință pentru maimuțe și prepelițe), arabescuri, palmete, trofee etc. Mai toate tapetele au borduri formate din ghirlande sau palmete. Pentru perdele, draperii și pe marginile tapițate (ale mobilelor) se întrebuințează multă pasmanterie.







Plafoanele sunt colorate în alb sau culori foarte deschise până aproape de alb, înconjurate de o bandă cu motive în stuc. Pardoselile sunt din mozaic sau parchet și acoperite de covoare sau carpete.  Lemnăria ușilor, canaturilor, ferestrelor etc. este albă, cu filete de aur sau în tonuri închise pe suprafețele deschise. Câteodată apare însă și fondul închis, iar atunci filetele sunt în culori luminoase.

Lămpile, lustrele, aplicele, sfeșnicele sunt din bronz sau tablă subțire, pictată cel mai adesea în verde, au globuri și abajururi și diferite forme, nu prea deosebite de cele din stilul anterior. Clasica lampă cu ulei și glob de sticlă transparentă este prezentă în toate locuințele, indiferent de mărimea și luxul lor; ea va fi în cele din urmă înlocuită cu lampa de petrol.










Pendulele și ceasornicele de interior sunt fie din bronz aurit sau patinat, fie din porțelan policrom sau biscuit albastru, alb și având ghirlande de flori. Există și unele în formă de figurine: femei oferind flori, amorași înaripați, porumbei sau scene romantice. În toate aceste porțelanuri, culorile sunt pastelate. Orologiile cu figurine sunt montate pe un soclu ce conține mașinăria și pe care sunt parcate, tot în porțelan, orele; limbile de metal se rotesc pe masa de porțelan.

Crește în această perioadă gustul pentru bibelouri și mici obiecte decorative: vase, cupe, flacoane, jardiniere etc., din porțelan, pictate în tonuri calde și luminoase (deși mai păstrează formele Empirului), buchete de flori, făcute din diferite cochilii de scoici și plasate în vase decorative, cristaluri montate pe socluri metalice, mari platouri ovale sau rotunde cu un motiv central pictat, obiecte de sidef, bomboniere, oglinzi, sfeșnice scunde de dimensiuni mici, cutii de carton pictat în culori vii cu marginile înconjurate de hârtie plisată și feston aurit, panerașe,  cutii de lucru - toate încarcă interioarele din timpul Restaurației.

Opalina - o pastă de sticlă opacizată dar având  irizații - este foarte prețuită în acest stil decorativ și din ea se fac vase și flacoane, cupe pentru lampadare și abajururi. Există și piese decorative din opalină coloratp roz, montate în bronz. Din sticlă transparentă s-au lucrat - tot în scop decorativ - mici sfere în care erau încorporate flori, fructe, fluturi, baghete multicolore.














Antichități din Franța - vase din opalină





Covoarele de Savonnerie au și ele ghirlande de flori înlănțuite în borduri, iar carpetele și mochetele, motive florale dispuse regulat. Perdelele, draperiile, drapajele pentru pereți - acolo unde se mai folosesc - sunt foarte bogat pliate și din mai multe sorturi de țesături ce se suprapun în drapaje diferențiate.




Covorul din camera lui  Carol al X-lea - Tuileries




Textilele - catifelele într-o singură culoare (simple sau cu desen din țesătură), mătăsuri broșate uni sau imprimate cu flori și frunze, ramuri, indiana, percalul și muselina, albe, câteodată broșate - sunt amplu uzitate de interioarele Restaurației.

Mobilierul era confecționat din lemn de lămâi, portocal, ulm, tuia, sicomor, tisă, platan și altele și are încrustații din esențe de culori închise, ca de pildă cele de palisandru. Foarte la modă erau esențele din lemnul pomilor fructiferi (în special părul înnegrit).

Motivele ornamentale sunt: palmete și gâtul de lebădă (ca și în Empire, dar ceva mai mici și mai rotunjite), apoi ghirlande, cornuri ale abundenței, stele, flori stilizate, himere, nimfe, Victorii etc. Picioarele și postamentele mobilelor sunt uneori drepte, dar cel mai adesea cambrate și cu terminații reprezentând gheare de animal. S-au folosit foarte mult postamentele în formă de liră, dar și unele ca un X. Spre sfârșitul epocii, apar și picioare, în special la scaune, care sugerează coapsa îndoită a broaștei.


Paturile, de lemn, cu două căpătâie și baldachin, au multiple draperii, dar există și unele paturi de metal.

Scaunele, de diferite forme, sunt mai puțin rigide ca în epoca napoleoneană. Cele mai răspândite sunt cele sugerând gondola. Fotolii - diferite -, dar tot cele în gondolă sunt cele mai uzitate. Apare acum fotoliul Voltaire, care este confortabil, cu spătar înalt, ușor înclinat în afară, sugerând curba crosei și cel denumit catedrală, cu spătarul ajurat (sugerând goticul), oglinzile mobile, divanuri și paravane, jardiniere și etajere pentru numeroasele bibelouri, toalete pentru doamne, comode cu liniile ceva mai îndulcite decât în stilul anterior, secreteruri și birouri de dimensiuni mici, gheridoane, console mai puțin somptuoase decât în stilul Empire, toate invadează locuințele aristocrate și în special cele burgheze.

Este epoca în care apare un anume eclectism, adică nu mai este perfect menținută unitatea de stil (există piese care amintesc goticul, laolaltă cu unele care seamănă foarte mult cu mobilierul austriac fabricat sub numele de biedermeier.











PERIOADA  LOUIS - PHILIPPE  (1830 - 1848)


În perioada Louis- Philippe motivele Renașterii, ale evului mediu gotic și ale stilului Ludovic al XV-lea revin în actualitate. Acum interioarele au încă și mai puține lambriuri și stofe pe pereți decât avuseseră în timpul lui Carol al X-lea. Numai în marile palate mai există carifele sau damascuri pentru pereți. În rest, apar false panouri executate în ipsos și cu filete subțiri în tonuri ceva mai închise. Se folosesc foarte mult tapete imitând catifeaua, mătasea și feutrul. Motivele aplicate sunt multiple, dar predomină cele florale. Este epoca în care se dezvoltă un anume romantism în decorația de interior - degajat de mobilierul care se inspiră din trecut, de multitudinea motivelor florale, de parcurile și grădinile în care se creau false ruine invadate de verdeață. În interioare, panourile au un simplu desen geometric, cu un motiv central; ușile sunt acoperite cu draperii reținute cu șnururi de o parte și de alta a canaturilor; pardoselile au parchet și acoperite cu mochete uni sau covoare având buchete de flori.




Cameră în stil neo-gotic - perioada Louis - Philippe




Lămpile sunt: lustre de bronz suspendate pe lanțuri și având multe brațe pentru lumânări sau globuri de opalină roz, verde, turcoaz, aplice și candelabre de bronz, opalină sau porțelan, ca și obișnuitele lămpi cu ulei și glob de sticlă transparentă.

Țesăturile intră în mari cantități în interioarele acestui stil, ca perdele și draperii pentru ferestre, uși, nișe sau aruncate peste câte o mobilă (pian, masă, etc.). Motivele textilelor sunt luate din registrele ornamentale ale celor trei curente care influențează acest stil, dar și din flora și fauna africană, asiatică, etc.

Șemineele au o placă de marmură neagră, brună sau gri. Penduleleși toate orologiile sunt cel mai adesea din porțelan. Oglinzile au cadre de porțelan, câteodată și din bronz aurit sau patinat. Numeroase bibelouri, toate în manieră romantică, amestecate cu altele rococo, invadează interioarele. Sticlăria și cristalurile decorează apartamentele cu vaze, cupe, flacoane, garnituri de toaletă. Statuetele  reprezentând negrese și negri, din porțelan, faianță, bronz, lemn pictat sunt foarte în vogă.

Piesele de mobilier sunt aceleași ca și în stilul anterior, dar ceva mai confortabile. Este epoca în care începe să se fabric în serie, dar există încă artizani care lucrează manual, și frumusețea unor piese produse între 1830 și 1848 continuă să ne încânte. Mobilele erau lucrate din acaju, abanos, măslin, lămâi, portocal, păr înnegrit, palisandru, tuia, etc. Pe lemnul în general de culori închise până la negru, se pictau diferite motive. Bronzuri aplicate aproape nu existau. Funcție ornamentală aveau în primul rând picioarele mobilelor, postamentele, consolele cu forme de  labă sau gheară de leu și coapsă îndoită de broască, consolele în crosă, pentru rezemătoarele fotoliilor, colonetele canelate, postamentele în formă de liră (mai ales pentru birouri și pianine).

Paturile se așezau în lungul peretelui, acoperite cu multe perdele și daperii. Existau scaune în formă de gondolă, în stil trubadur (cu aluzii gotice), taburete în formă de X; fotoliile cele mai uzitate erau de tipul clasic cu spătar și rezemătoare pe console în formă de crosă, cele ca un paner și cele denumite Voltaire. Comodele, birourile, mesele, gheridoanele, consolele, bibliotecile și instrumentele muzicale (în special pianele), deși repetă ornamentația altor stiluri anterioare, sunt mult simplificate. Principalele trăsături distinctive ale acestui mobilier, care-l fac de neconfundat cu cele din care se inspiră, sunt: dubla curbură a cornișelor și a părților superioare ale unor piese, ca dulapuri, secreteruri și comode (această dublă curbură este convexă în sus și concavă în jos).









Fotoliu Louis - Philippe




Consolă din acaju - perioada Louis - Philippe


Apoi toate colonetele de la colțurile mobilelor, deși drepte, fac unghiuri rotunjite; panourile sunt aproape fără excepție plate și fără nici un fel de mulări; rezemătoarele, ca și postamentele, sunt curbate în forma unui corn de berbec sau de crosă; în sfârșit, toate elementele curbate, indiferent de destinația lor, au amblele capete cambrate (și nu numai unul,  așa cum apar în alte registre).  Specific pentru acest mobilier este coapsa de broască îndoită în suprafețele lăcuite și pictate.





Ceasuri perioada Louis - Philippe






Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu