marți, 22 aprilie 2014

PROVERBE COREENE - în românește de Nicolae Mareș

Și urechea e o comoară. Aude una, dar răspunde zece.





Cel care a fost bolnav, devine doctor.





Vaca nu înțelege niciodată sfaturile date de popă.





Înțelegi greutățile părinților numai când îți crești copiii.






Numai copilul  și câinele se duc acolo unde-i trimiți.





Experiența tinereții este mai prețioasă decât argintul.





Urechile călătorului cresc pe zi ce trece...





La o casă îmbătrânește mai întâi gardul, iar la om capul.





După mii de ani și broasca devine balaur.





Cocoșul e mic dar creasta îl face mai mare.





Când balaurul iese din apă îl atacă și furnicile.





Boul, chiar dacă e mare, rege nu va fi niciodată.





Dacă nu muncești, nici cel mai mare talent nu-ți aduce mâncarea pe tavă.





Stă sub portocal și așteaptă să-i cadă în cap piersici.





Perlele devin comoară doar când sunt înșirate pe un șnur lung.





Piatra care se rostogolește nu e ascuțită.





Pe unde trece calul, poate trece și vaca.





Dacă vrei să prinzi leul, trebuie să intri în groapa lui.






E greu să fii fiul omului. Începând din poarta casei se întinde o altă lume.





Dacă ești tare cu duhul, nici în apă n-ai să te înneci.





După moartea omului rămâne doar numele, după moartea tigrului, pielea.






Câinele viu e mai de folos decât un ministru mort.






Cu cât trăiești mai mult, cu atât ai să treci prin mai multe necazuri.






Întins pe o masă, peștelui nu-i este frică de cuțit.






Când ești sărman, caută o femeie econoamă.





Deseori dragostea înflăcărată se termină cu o despărțire veșnică.





Supărarea bărbatului nu se potolește nici cu douăsprezece căni de ardei.





Până și statuia lui Budda își întoarce capul de la soții care se ciorovăiesc.





Trei din cele mai mari necazuri: apa, focul și femeia rea.





E rău când femeia nu stă acasă, căci și cea mai bună sculă dacă o împrumuți des se strică.