STILURILE ÎN ARTA DECORATIVĂ - STILURILE ENGLEZEȘTI - STILUL CHIPPENDALE

Stilul - Adam



Scaun Chippendale

Este important de reținut că stilurile englezești nu au fost impuse de autoritatea unui for, ca cele care s-au dezvoltat la curtea Franței, unde regele și Curtea dădeau tonul pentru un anume stil.

În Anglia secolului al XVIII-lea, stilurile constituie creația unor mari și talentați artiști care, deși influențați de gustul francez, au impus, într-o viziune proprie, spiritul artistic britanic.

Sunt trei mari artiști ale căror nume au rezonanță până astăzi: Chippendale,
            Adam ,
            Sheraton.

Ei au creat și au impus, prin calitatea excepțională a operelor lor, stiluri ce le poartă numele. Fiecare având caractere proprii, dar și o trăsătură comună: grația delicată. Oricât de insistent s-ar reveni asupra caracterului discret al acestor stiluri, tot nu se va sublinia de ajuns trăsătura esențială a creației celor trei artiști britanici.

Eleganța rafinată a operelor acestor artiști - discretă, delicată, grațioasă - le-a impus numele în Europa și America.

STILUL  CHIPPENDALE

Thomas  Chippendale

Scaune  Chippendale - din mahon




Cabinet  Chippendale

Stilul Chippendale se referă în special la mobila rococo engleză produsă pe la jumătatea secolului al XVIII-lea.

Poartă numele ebenistului Thomas Chippendale, care a publicat primul album englez cu creație de mobilier The Gentleman and Cabinet Maker's Director, anul 1754.

Lucrarea cuprindea 160 de planșe reprezentând modelele în care motivele rococoului erau folosite în mobilier cu o reală fantezie și grație. De reținut că mobilier rococo s-a produs în Anglia și înainte de apariția Director-ului. Dar formele greoaie și încărcate demonstrau că artizanii nu se familiarizaseră cu noul stil, pe care probabil nici nu-l înțelegeau. În interioarele neogotice sau romantice ale epocii, mobilierul produs de Chippendale a fost repede acceptat. Frumusețea pieselor constă în faptul că artizanul, care a devenit șii a rămas celebru, a folosit cu talent elementele rococoului, ale goticului și multe alte motive chinezești pe structuri și volume amintind linia generală a mobilierului Ludovic al XV-lea.

SCAUNELE aveau spătare ajurate (prin sculptarea lemnului), picioarele erau mai întotdeauna galbate, iar partea superioară a mobilelor purta reliefuri ușoare, îndeobște frunze.

MOTIVELE chinezești sau gotice erau de asemenea folosite pe mobile cu structuri simple. Toate, fie că aveau ornamentică rococo sau gotică, se relevau prin grația și lejeritatea lor. Nimic nu era încărcat, nimic nu obosea ochiul și nu dădea senzația de opulență. Totul degaja, cu un fel de grație ușoară, un spirit de nepăsare, propriu exclusiv acelui mijloc de secol al XVIII-lea.

Chippendale a folosit în special liniile curbe și contracurbe și foarte puțin sau aproape de loc motivele florale.

Acest dulăpior lucrat de Thomas  Chippendale (tatăl)
data cu aproximație 1770 -
a fost vândut în 2010 cu suma de
3,8 milioane de Lire sterline (!!!) -
este considerat ca fiind cea
mai scumpă piesă de mobilier din lume

O imagine dintr-o revistă a timpului, aprox. 1770 -
îl înfățișează pe Thomas Chippendale în atelierul său din
Londra - strada Martin's Lane



Mobilă Chippendale cu motive  chinezești



Biroul Chippendale al  căpitanului de vas Mr. Davenport


Stilul Chippendale - ilustrații din a treia ediție a Director-ului



Una din cele mai faimoase piese de mobilier -
biblioteca - lucrată în mahon
a lui Thomas Chippendale -
a aparținut regelui George al III-lea






Paturi stil Chippendale (mahon)

Un alt creator de modele, Thomas Johnson, a publicat și el un album în care rococoul era mult mai exuberant, mai frământat și mai îndrăzneț. Motivele erau infinit mai variate: păsări, pești, dragoni, elemente din fabulele lui Esop, fructe, flori stranii, etc.  Acest nou album care a furnizat sugestii și pentru aplice, console, oglinzi, rame, lămpi, etc., reimprimat în secolul al XIX-lea, i-a fost atribuit lui Chippendale. Era o eroare. Chippendale a avut propriul său registru decorativ, al cărui efect esențial era grația rezultată numai din curbe suple și ușoare, din perfecta coeziune a volumelor mobilierului cu elementele decorative.

În stilul Chippendale, rococoul se afirmă ca un curent perfect închegat. Proporțiile erau armonioase, elegante, zvelte. Liniile pline de grație și oarecum aeriene.

Sufragerie Chippendale

În general, mobilierul Chippendale este sculptat, are multe ajururi (în special spătarele scaunelor, frizele și frontoanele unor piese mari sau picioarele unor piese importante).

Lemnul cel mai frecvent folosit a fost acajuul de Cuba sau de Santo-Domingo. Unul era foarte frumos pentru placare, avea vene și striații spectaculoase, iar celălalt, mai dens, era foarte potrivit pentru elementele sculptate.

Se cunosc și se păstrează destul de puține piese lucrate în atelierele Chippendale (de aceea și prețul imens al obiectului din imaginea de mai sus).

Se păstrează însă ambele ediții ale Director-ului, publicat de el, precum și cea de-a treia ediție apărută puțin înainte de moartea artistului. În aceasta din urmă, Chippendale propune modele și pentru șeminee, oglinzi, console, cadre, piedestale, etc. Iar formele mobilierului sunt derivate din cele clasice. Întoarcerea către clasicism demonstrează ascuțitul simț de observație al artizanului englez, care - reflectând spiritul vremii - înțelegea că rococoul începuse să obosească.

De fapt instaurarea neoclasicului în Anglia a fost realizată în stilul Adam.

Thomas  Chippendale 1718 - 1779

surse  imagini:



http://www.fabrooms.de/wohn-wissen/chippendale-moebel
http://www.bookdrum.com/

http://www.vam.ac.uk/content/articles/v/video-is-this-a-chippendale-chair/
http://woodfurnituredesignspdf.freewoodworkingprojectsplans.com/index.html

http://www.amazon.com/1920-Print-Chippendale-Furniture-Dining/dp/B005DGY8X6