sâmbătă, 31 mai 2014

AMINTIRI, ÎN AMURG de Dumitru Iacobescu





Ларса (700x634, 568Kb)

                                                                                                                               
AMINTIRI, ÎN AMURG

de Dumitru Iacobescu (1893 - 1913)



Apusul cască roze mari de sânge;
Prin parc țâșnesc izvoare de parfum...
Ascult cum plâng fântânele și cum
Pe nervii mei arcușul serii plânge.


E-o muzică pierzându-se-n trecut,

Un vis fugind pe-o strună de vioară,
Trezind ecoul stins odinioară
Și-amantele ce dorm în gropi de lut.


Ce triste sunt !... cu ochii mari și reci,

Se-adună gânditoare pe poteci,
În mâini purtându-și inimile goale.


Apoi, cu gesturi mute și domoale,

Plutesc sfios spre mine, rând pe rând,
Și îmi sărută sufletul, plângând.






STILURILE ÎN ARTA DECORATIVĂ - STILURILE ENGLEZEȘTI - STILUL SHERATON


Thomas Sheraton 1751-1806  A furniture maker of the period who published designs such as these chair backs that show a Neo-Classical style.
Thomas  Sheraton ( 1751 - 1806) cu cele două fiice ale sale




http://image2.findagrave.com/photos250/photos/2007/33/17789876_117049709297.jpg



Thomas Sheraton este unul din cele mai cunoscute nume în creația decorativă engleză. El a publicat între anii 1791 și 1794 câteva volume conținând desene referitoare la concepția sa.

Între anii 1803 și 1806, Sheraton a rezumat tendințele stilistice ale vremii în Cabinet Dictionary și Cabinet-maker, Upholsterer and General, Artists Encyclopedia. Atât dicționarul cât și enciclopedia au cristalizat principalele elemente de ceea ce avea să constituie stilul Regency. Rezumând succint esența acestui mare artist, se poate afirma că el a folosit structura rococoului în care a introdus motive clasicizante. Curbele și contracurbele, liniile sinuoase și fluide sunt combinate cu liniile drepte, rotunde, ovale. (Zguduirea istorică de la sfârșitul secolului și frământările de la începutul noului veac au dat gustului alte direcții de orientare, pe care Sheraton le-a intuit și materializat în creația sa.)

Imaginația fabuloasă a talentatului artist a introdus cu dezinvoltură motive neoclasice: ove, perle, ghirlande, motive florale, volutele unor ramuri combinate cu noduri de panglici, colonete subțiri, romburi și cadrilaje, toate punând accentul pe verticală.



http://images.betterworldbooks.com/048/The-Cabinet-Maker-and-Upholsterer-s-Drawing-Book-9780486222554.jpg






http://chestofbooks.com/food/household/Woman-Encyclopaedia-3/images/An-inlaid-mahogany-sideboard-in-the-Sheraton-style-with-cup.jpg




http://www.metmuseum.org/toah/images/hb/hb_161Sh5_av3.jpg




http://www.mifio.com/pics/sheraton1.jpg


http://www.antique-marks.com/image-files/sheraton-furniture-1.jpg




http://www.bookdrum.com/images/books/220783_m.jpg






http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/5/56/Cabinet_and_Bookcase_with_Secretaire,_by_Sheraton.jpg





Cele mai reușite piese ale sale sunt zvelte și cu detalii îndelung elaborate (pentru obținerea efectului de suplețe elegantă).

Spătarele de scaune prezentate de el în caietele de gravuri publicate înainte de 1800 sunt remarcabile în primul rând prin elementele la care recurge pentru a evita încărcătura, toate alungind în aer un ajur delicat.

http://www.directiques.com/images/inventory/553_4970603_14_25_45@2_18_2005_1.jpg












Scaune Sheraton




Sheraton utilizează lemnul frumos - acajuul mai ales -pe care-l ornamentează cu elemente romboidale și accente de bronz.

Caracteristic pentru el este faptul că face o mare economie de elemente decorative pentru obținerea unei eleganțe sobre.


http://p2.la-img.com/38/12136/3276783_1_l.jpg


Birou Sheraton din acaju



http://www.davidporterantiques.com/91183.JPG

Birou Sheraton cu bibliotecă




Măsuță de colț - Sheraton



http://chestofbooks.com/home-improvement/furniture/Styles/images/A-Typical-Sheraton-Interior.jpg

Cameră cu mobilier Sheraton - gravură din „Cabinet maker”




RUGĂCIUNE CĂTRE ÎNGERUL PĂZITOR





щ09 (700x527, 522Kb)


                                                                                                                                   
RUGĂCIUNE  CĂTRE  ÎNGERUL  PĂZITOR




Sfinte Îngere, păzitorul și acoperitorul meu cel bun,

cu inima zdrobită și cu sufletul îndurerat stau

dinaintea ta
și mă rog.

Auzi-mă pe mine, păcătosul rob al lui Hristos,

care cu multă căință și lacrimi amare strig:

să nu pomenești fărădelegile și nedreptățile

cu care eu, nevrednicul, te mâhnesc în toată

vremea, săvârșind fapte necuvenite în fața

Ziditorului meu Dumnezeu.

Fii milostiv și nu te depărta de la mine.

Trezește-mă din somnul păcatului și ajută-mă cu

 rugăciunile tale, ca întru pocăință și

neprihană să-mi petrec cealaltă vreme a vieții mele.

 Păzește-mă de căderile în păcate de moarte,

ca să nu pier în deznădejde și să nu se bucure

vrăjmașul de pierzarea mea. În tot locul și în

 tot ceasul să-mi stai înainte, rugându-L pe Domnul

Dumnezeul îndurărilor să-mi ierte păcatele pe

care le-am săvârșit în viața mea cu fapta, cu

gândul sau cu vorba. Iar în înfricoșatul ceas

al morții tu să fii lângă mine, bunul meu păzitor,

alungându-i pe întunecații demoni veniți să

 înfricoșeze cutremuratul meu suflet. Apără-mă

de cursele lor, când va fi să trec prin vămile

văzduhului, pentru ca, de tine călăuzit și păzit,

lumina Raiului să o văd, unde Sfinții și Puterile

cerești laolaltă laudă și preamăresc numele

Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Treimea cea

de-o-ființă și nedespărțită, și acum și pururea

și în vecii vecilor.

Amin.







vineri, 30 mai 2014

marți, 20 mai 2014

DIN PRAGUL UNUI VIS - de Mircea Demetriade






DIN PRAGUL UNUI VIS

de Mircea  Demetriade




    Visează, oh ! femeie, cu ochii tăi, largi mări,
    O lume mai artistă pierdută-n depărtări;
    O lume grăitoare în cântul lin de vers,
    Trecutul ce din cartea destinului s-a șters.


    Visează-te o doamnă din timpul feudal,
    Eu fi-voi sigisbeul din umbra ta, feal.


    Sub turnul tău cântat-am teorba înstrunând,
    Când tu, cu ochii-n lună zâmbeai adânc, visând,
    Iar versurile, flăcări în noaptea de opal,
    Ți-au spus de neodihna înfiptă-n chipu-mi pal,
    Ți-au spus de nopți pierdute în ocna unui gând,
    De inima ce moare în pieptu-mi palpitând.
    Tu mijlocul îți mlădii, spre pajiște privești,
    Și ochii tăi în noapte n-ascund că mă iubești,
    Dar gestul tău e aspru și-atât de hotărât:
    « Pe mâine, cavalere, turneu-i hotărât.
    Cântarea voastră-mi place și ochii voștri iar;
    Amoru-mi însă este, pe cât de viu, bizar.
    Ce dar vreți de la mine ? »
                « Vreau buzele petale,
    Vreau gura, trandafirul, pe aste buze pale
    Să-și verse tot balsamul !... »


                « Viteze cavaler,
    Voiesc pentru-a mea gură, sub zeaua ta de fier
    Să lupți, să-nvingi cu spada și lancea-n câmp închis;
    Viteazului de mâine eu gura i-am promis. »


    « O fundă lași să cadă și-o iau ca pe un semn,
    Ca mâine, a mea doamnă, voi fi de tine demn.


    Pe scara de mătase mă urc în turn... cu dor,
    Îți caut în privire... pe gura ta, cu sete
    Apăs uscata gură de tine să se-mbete. »


    Dar visul altor vremuri pălește și s-a stins !
    Urâtul vremii de-astăzi deasupra mi s-a-ntins.
    Tu plângi o fericire apusă... eu privesc
    La gura ta suavă, dorind-o, și pălesc.






                       









CÂNTECUL STRĂINĂTĂȚII - de George Crețeanu



deancry1




CÂNTECUL  STRĂINĂTĂȚII

de  George  Crețeanu



Rătăcesc în căi străine,
De căminu-mi depărtat;
Petrec viața în suspine,
Pâinea 'n lacrămi mi-am udat.
     Fie pâinea cât de rea,
     Tot mai bine în țara mea !


Ah ! în țara mea frumosă

Am lăsat tată iubit,
Am lăsat mamă duioasă,
Ce de plânsuri a albit.


Vezi o culme muntenească

Ș'o căsuță de desubt ?
Este casa părintească,
Unde laptele am supt.


În dumbrava verde, deasă,

O fecioară vezi trecând ?
Este-a inimei miresă,
Ce mă chiamă suspinând.


La străini am stat la masă,

Și cu ei m'am ospătat;
Dar gândind la mine-a casă,
Lacrămi rîuri am vărsat.


Cine țara 'și iubeste,

Nu dă lumea pentru ea;
Oh ! atunci inima-mi crește.
Când gândesc a o vedea !


Fericiți câți sînt aproape

De căminul părintesc !
D'oiu muri, voiu să mă'ngroape
În pămîntul românesc.
     Fie piatra cât de grea,
     Tot mai bine în țara mea !