marți, 20 mai 2014

DIN PRAGUL UNUI VIS - de Mircea Demetriade






DIN PRAGUL UNUI VIS

de Mircea  Demetriade




    Visează, oh ! femeie, cu ochii tăi, largi mări,
    O lume mai artistă pierdută-n depărtări;
    O lume grăitoare în cântul lin de vers,
    Trecutul ce din cartea destinului s-a șters.


    Visează-te o doamnă din timpul feudal,
    Eu fi-voi sigisbeul din umbra ta, feal.


    Sub turnul tău cântat-am teorba înstrunând,
    Când tu, cu ochii-n lună zâmbeai adânc, visând,
    Iar versurile, flăcări în noaptea de opal,
    Ți-au spus de neodihna înfiptă-n chipu-mi pal,
    Ți-au spus de nopți pierdute în ocna unui gând,
    De inima ce moare în pieptu-mi palpitând.
    Tu mijlocul îți mlădii, spre pajiște privești,
    Și ochii tăi în noapte n-ascund că mă iubești,
    Dar gestul tău e aspru și-atât de hotărât:
    « Pe mâine, cavalere, turneu-i hotărât.
    Cântarea voastră-mi place și ochii voștri iar;
    Amoru-mi însă este, pe cât de viu, bizar.
    Ce dar vreți de la mine ? »
                « Vreau buzele petale,
    Vreau gura, trandafirul, pe aste buze pale
    Să-și verse tot balsamul !... »


                « Viteze cavaler,
    Voiesc pentru-a mea gură, sub zeaua ta de fier
    Să lupți, să-nvingi cu spada și lancea-n câmp închis;
    Viteazului de mâine eu gura i-am promis. »


    « O fundă lași să cadă și-o iau ca pe un semn,
    Ca mâine, a mea doamnă, voi fi de tine demn.


    Pe scara de mătase mă urc în turn... cu dor,
    Îți caut în privire... pe gura ta, cu sete
    Apăs uscata gură de tine să se-mbete. »


    Dar visul altor vremuri pălește și s-a stins !
    Urâtul vremii de-astăzi deasupra mi s-a-ntins.
    Tu plângi o fericire apusă... eu privesc
    La gura ta suavă, dorind-o, și pălesc.






                       









Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu