luni, 6 octombrie 2014

SBOR NESIGUR de Emil Gulian




SBOR  NESIGUR


de  Emil  Gulian




In iarbă nu ești, te-înfășoară
Cerul departe și sărac,


Cu țipla umedă și rece

In care inima-mi îmbrac...


Ași vrea să te sărut pe cerul

Cu crengi uscate, neperechi.
Ai ochii vechi
Și părul lipit peste urechi.


Va păli norul alburiu

Și păsări ce țipând vor trece,
Vor înțepa aerul rece,
Sus desenând trupul tău viu.
 
- 1928 - 




Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu