VESTITORII PRIMĂVERII de George Coșbuc

VESTITORII  PRIMĂVERII de  George Coșbuc Dintr-alte țări, de soare pline, Pe unde-ați fost și voi străine, Veniți, dragi păsări, înapoi Veniți cu bine ! De frunze și de cântec goi, Plâng codrii cei lipsiți de voi. În zarea cea de veci albastră Nu v-a prins dragostea sihastră De ceea ce-ați lăsat ? Nu v-a fost dor De țara voastră ? N-ați plâns văzând cum trece-n zbor Spre miazănoapte nor de nor ? Voi ați cântat cu glas fierbinte Naturii calde imnuri sfinte, Ori doine dragi, când v-ați adus De noi aminte ! Străinilor voi nu le-ați spus Că doine ca a noastre nu-s ? Și-acum veniți cu drag în țară! Voi revedeți câmpia iară, Și cuiburile voastre-n crâng ! E vară, vară ! Aș vrea la suflet să vă strâng, Să râd de fericit, să plâng ! Cu voi vin florile-n câmpie Și nopțile cu poezie Și vânturi line, calde ploi Și veselie. Voi toate le luați cu voi Și iar le-aduceți înapoi !