luni, 29 iunie 2015

PASTEL - de George Topârceanu




PASTEL

de  George  Topârceanu


Din asfințit, de peste munte,
Răsfrângeri roșii de amurg
Se sfarmă-n licăriri mărunte
Și-n Dunărea umbrită curg.


Dar unda tulbure le-ngroapă

Când, subt răchitele din vale,
De-abia mai tremură pe apă
Ca niște coji de portocale.

Acolo jos, peste cununa

Întunecatului boschet,
Sclipește-n aer semiluna
Din vârful unui minaret.


Și parcă zugrăvit anume,
Își culcă umbra până-n mal
Ostrovul izolat de lume
Ca un castel medieval.

El pare-o navă fermecată

Ce-a ancorat aici, subt munte,
Minune îndelung visată
De valul Dunării cărunte !

A așteptat în nopți senine

Strălucitoarea dimineață,
Când din adâncul apei line
S-a ridicat la suprafață


Ca o grădină plutitoare
Cu pomi și păsări împreună,
Cu florile-i ce râd în soare
Și noaptea tremură subt lună.



Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu