AMINTIRI, ÎN AMURG de Dumitru Iacobescu

AMINTIRI, ÎN AMURG de Dumitru Iacobescu (1893 - 1913) Apusul cască roze mari de sânge; Prin parc țâșnesc izvoare de parfum... Ascult cum plâng fântânele și cum Pe nervii mei arcușul serii plânge. E-o muzică pierzându-se-n trecut, Un vis fugind pe-o strună de vioară, Trezind ecoul stins odinioară Și-amantele ce dorm în gropi de lut. Ce triste sunt !... cu ochii mari și reci, Se-adună gânditoare pe poteci, În mâini purtându-și inimile goale. Apoi, cu gesturi mute și domoale, Plutesc sfios spre mine, rând pe rând, Și îmi sărută sufletul, plângând.

STILURILE ÎN ARTA DECORATIVĂ - STILURILE ENGLEZEȘTI - STILUL SHERATON

Thomas  Sheraton ( 1751 - 1806) cu cele două fiice ale sale

Thomas Sheraton este unul din cele mai cunoscute nume în creația decorativă engleză. El a publicat între anii 1791 și 1794 câteva volume conținând desene referitoare la concepția sa.

Între anii 1803 și 1806, Sheraton a rezumat tendințele stilistice ale vremii în Cabinet Dictionary și Cabinet-maker, Upholsterer and General, Artists Encyclopedia. Atât dicționarul cât și enciclopedia au cristalizat principalele elemente de ceea ce avea să constituie stilul Regency. Rezumând succint esența acestui mare artist, se poate afirma că el a folosit structura rococoului în care a introdus motive clasicizante. Curbele și contracurbele, liniile sinuoase și fluide sunt combinate cu liniile drepte, rotunde, ovale. (Zguduirea istorică de la sfârșitul secolului și frământările de la începutul noului veac au dat gustului alte direcții de orientare, pe care Sheraton le-a intuit și materializat în creația sa.)

Imaginația fabuloasă a talentatului artist a introdus cu dezinvoltură motive neoclasice: ove, perle, ghirlande, motive florale, volutele unor ramuri combinate cu noduri de panglici, colonete subțiri, romburi și cadrilaje, toate punând accentul pe verticală.

Cele mai reușite piese ale sale sunt zvelte și cu detalii îndelung elaborate (pentru obținerea efectului de suplețe elegantă).

Spătarele de scaune prezentate de el în caietele de gravuri publicate înainte de 1800 sunt remarcabile în primul rând prin elementele la care recurge pentru a evita încărcătura, toate alungind în aer un ajur delicat.

Scaune Sheraton

Sheraton utilizează lemnul frumos - acajuul mai ales -pe care-l ornamentează cu elemente romboidale și accente de bronz.

Caracteristic pentru el este faptul că face o mare economie de elemente decorative pentru obținerea unei eleganțe sobre.

Birou Sheraton din acaju

Birou Sheraton cu bibliotecă




Măsuță de colț - Sheraton

Cameră cu mobilier Sheraton - gravură din „Cabinet maker”

RUGĂCIUNE CĂTRE ÎNGERUL PĂZITOR

RUGĂCIUNE  CĂTRE  ÎNGERUL  PĂZITOR Sfinte Îngere, păzitorul și acoperitorul meu cel bun, cu inima zdrobită și cu sufletul îndurerat stau dinaintea ta și mă rog. Auzi-mă pe mine, păcătosul rob al lui Hristos, care cu multă căință și lacrimi amare strig: să nu pomenești fărădelegile și nedreptățile cu care eu, nevrednicul, te mâhnesc în toată vremea, săvârșind fapte necuvenite în fața Ziditorului meu Dumnezeu. Fii milostiv și nu te depărta de la mine. Trezește-mă din somnul păcatului și ajută-mă cu  rugăciunile tale, ca întru pocăință și neprihană să-mi petrec cealaltă vreme a vieții mele.  Păzește-mă de căderile în păcate de moarte, ca să nu pier în deznădejde și să nu se bucure vrăjmașul de pierzarea mea. În tot locul și în  tot ceasul să-mi stai înainte, rugându-L pe Domnul Dumnezeul îndurărilor să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârșit în viața mea cu fapta, cu gândul sau cu vorba. Iar în înfricoșatul ceas al morții tu să fii lângă mine, bunul meu păzitor, alungându-i pe întunecații demoni veniți să  înfricoșeze cutremuratul meu suflet. Apără-mă de cursele lor, când va fi să trec prin vămile văzduhului, pentru ca, de tine călăuzit și păzit, lumina Raiului să o văd, unde Sfinții și Puterile cerești laolaltă laudă și preamăresc numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Treimea cea de-o-ființă și nedespărțită, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

ORAȘE DIN EUROPA ÎN SECOLUL XIX - IMAGINI DE PE CĂRȚI POȘTALE VECHI

Notă: am păstrat mărimea imaginilor pentru a observa mai bine detaliile (cum erau casele, îmbrăcămintea oamenilor, etc.)

DIN PRAGUL UNUI VIS - de Mircea Demetriade

DIN PRAGUL UNUI VIS de Mircea  Demetriade     Visează, oh ! femeie, cu ochii tăi, largi mări,     O lume mai artistă pierdută-n depărtări;     O lume grăitoare în cântul lin de vers,     Trecutul ce din cartea destinului s-a șters.     Visează-te o doamnă din timpul feudal,     Eu fi-voi sigisbeul din umbra ta, feal.     Sub turnul tău cântat-am teorba înstrunând,     Când tu, cu ochii-n lună zâmbeai adânc, visând,     Iar versurile, flăcări în noaptea de opal,     Ți-au spus de neodihna înfiptă-n chipu-mi pal,     Ți-au spus de nopți pierdute în ocna unui gând,     De inima ce moare în pieptu-mi palpitând.     Tu mijlocul îți mlădii, spre pajiște privești,     Și ochii tăi în noapte n-ascund că mă iubești,     Dar gestul tău e aspru și-atât de hotărât:     « Pe mâine, cavalere, turneu-i hotărât.     Cântarea voastră-mi place și ochii voștri iar;     Amoru-mi însă este, pe cât de viu, bizar.     Ce dar vreți de la mine ? »                 « Vreau buzele petale,     Vreau gura, trandafirul, pe aste buze pale     Să-și verse tot balsamul !... »                 « Viteze cavaler,     Voiesc pentru-a mea gură, sub zeaua ta de fier     Să lupți, să-nvingi cu spada și lancea-n câmp închis;     Viteazului de mâine eu gura i-am promis. »     « O fundă lași să cadă și-o iau ca pe un semn,     Ca mâine, a mea doamnă, voi fi de tine demn.     Pe scara de mătase mă urc în turn... cu dor,     Îți caut în privire... pe gura ta, cu sete     Apăs uscata gură de tine să se-mbete. »     Dar visul altor vremuri pălește și s-a stins !     Urâtul vremii de-astăzi deasupra mi s-a-ntins.     Tu plângi o fericire apusă... eu privesc     La gura ta suavă, dorind-o, și pălesc.

                       

CÂNTECUL STRĂINĂTĂȚII - de George Crețeanu

CÂNTECUL  STRĂINĂTĂȚII de  George  Crețeanu Rătăcesc în căi străine, De căminu-mi depărtat; Petrec viața în suspine, Pâinea 'n lacrămi mi-am udat.      Fie pâinea cât de rea,      Tot mai bine în țara mea ! Ah ! în țara mea frumosă Am lăsat tată iubit, Am lăsat mamă duioasă, Ce de plânsuri a albit. Vezi o culme muntenească Ș'o căsuță de desubt ? Este casa părintească, Unde laptele am supt. În dumbrava verde, deasă, O fecioară vezi trecând ? Este-a inimei miresă, Ce mă chiamă suspinând. La străini am stat la masă, Și cu ei m'am ospătat; Dar gândind la mine-a casă, Lacrămi rîuri am vărsat. Cine țara 'și iubeste, Nu dă lumea pentru ea; Oh ! atunci inima-mi crește. Când gândesc a o vedea ! Fericiți câți sînt aproape De căminul părintesc ! D'oiu muri, voiu să mă'ngroape În pămîntul românesc.      Fie piatra cât de grea,      Tot mai bine în țara mea !