ÎN PARC de Șt. O Iosif

ÎN  PARC de Șt. O Iosif Ieri am găsit pe banca solitară Din parc un biet mănunchi de flori trecute... Sărmane flori ! Ce mâini necunoscute V-au strâns la piept și-apoi vă aruncară ? La ce-ntâlnire mărturii tăcute Mi-ați fost ? Ce ochi cuminți ori plini de pară, Privind la voi cu drag, se bucurară Și v-au uitat apoi așa de iute ?... Săltau atâția fluturi pe câmpie Când străluceați în roua dimineții... Ce v-ați făcut mireasma timpurie ?... Ce triste-mi stați acuma, și zdrobite ! Nu vreau să plâng...O clipă-i visul vieții... Flori veștede, flori moarte, flori iubite !...

ÎN CINSTEA CELEI CARE A PLECAT de Ion Minulescu

ÎN  CINSTEA  CELEI  CARE  A  PLECAT de Ion  Minulescu Azi-noapte a plouat ca de-obicei, Că Dumnezeu face ce vrea... O noapte plouă-n cinstea mea... O noapte plouă-n cinstea ei... Azi-noapte, însă, a plouat În cinstea celei care-a plecat! A plecat ?... Cine-a plecat ? N-am plecat nici eu, nici ea - A plecat altcineva!... Dar cine-a fost nu ştim nici noi !... Ştim doar c-am găzduit-o amândoi Şi-am găzduit-o fiindcă ne-a plăcut. Pesemne Dumnezeu aşa a vrut !... Că şase săptămâni în şir, Din ziua când ne-am întâlnit, O clipă nu ne-am despărţit... Şi le-am trăit la fel tustrei. Sorbind doar din parfumul ei - Parfum de trandafir !... A stat cu noi, Şi-am stat cu ea, Ca doi pantofi pe-o Buhar ?, Ca două mâini într-un manşon. Ca două flori de crin pe un blazon!... Şi totdeauna-am fost aşa - Ea tot cu noi, Noi tot cu ea... Şi totdeauna-am fost la fel - Un trio de violoncel. Cu care ea ne sincopa, Ne-ndepărta, Ne-apropia Şi, mână-n mână cu-amândoi, Se destrăma Şi se-ntregea Cu fiecare dintre noi !... Şi totuşi... Iat-o c-a plecat !... De ce-a plecat ?... Nici Dumnezeu nu ştie !... Ştim doar atât - Că n-are să mai vie Chiar dac-ar fi s-o-ntoarcem iar din drum !... Şi norii plini şi grei de-o ploaie nouă Au hotărât solemn să nu mai plouă În cinstea nimănui de-acum!...

 

MARSILIA - FRANȚA

Marsilia (în franceză  Marseille, occitană  Marselha) este al doilea cel mai mare oraș din Franța. 

Situată pe coasta Mediteranei, în vechea Provența (Provenza în italiană, în franceză Provence, Provença în occitană), este cel mai mare port comercial al țării.

Marsilia este prefectura departamentului Bouches-du-Rhone și capitala regiunii Provence- Alpi-Coasta de Azur.

Are o populație de 820.900 locuitori (2004), care ajunge la peste 1.550.000 în aglomerarea urbană Marsilia-Aix-en-provence.

A fost fondată de greci în secolul VII î.Hr. A trecut în subordinea romanilor în 49 î.Hr.

sursă: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marsilia

Ceea ce mi s-a părut foarte „interesant” de arătat - și fotografiile îi aparțin lui Pavel Khorenyan - menționez asta ca nu cumva să credeți că le-am făcut noi și că suntem subiectivi, eu nu am vizitat Marsilia - așadar, revenim la ceea ce mi s-a părut „interesant” : și la ei sunt străzi înguste, mașini parcate pe trotuare, mizerie și....cam seamănă cu unele orașe de la noi (mda...cu cele mai multe). Se pare că sunt cartierele unde se întâlnesc așa-numiții „magrebieni”, de fapt, cartierele săracilor și ale imigranților (vorbim mai ales de africani - foste colonii franceze) și nu românii și nici „țiganii noștri” nu sunt cei care au dus „dezastrul” peste tot în Europa. Nici nu am să spun acum că de la Burebista .......Nu ! Fără exagerări, doresc să spun că suntem absolut ca toți ceilalți și că dacă ceva ne lipsește, aceea este puțină îndrăzneală și încredere în noi și nicidecum inteligența; cei care au muncit în străinătate știu foarte bine ce încerc să spun. Și oricum ar fi, dacă dorim să-i „ajungem” pe cei din vestul Europei, nu cred că „dărâmarea” caselor tradiționale este soluția - dimpotrivă, am văzut garduri din pietre, aidoma celor din Dobrogea, în Irlanda și Scoția, case din piatră în Franța, case acoperite cu stuf în multe comitate din Anglia. Li se alocă chiar fonduri europene pentru a-și păstra linia tradițională. Când europenii pun condițiile „acelea” ei nu se referă la a dărâma totul ci a îmbunătăți, adăugând o baie, bucătărie cu dotări necesare, iar grajdurile sau cotețele, mă rog, cele de pe lângă orice casă, spațiu și condiții celor ce locuiesc la bloc. Nu știu de ce noi înțelegem totul atât de radical sau dăm interpretări atât de negative tuturor....„indicațiilor” de la Bruxelles.

Am să mă opresc aici cu comentariul pentru că mă îndepărtez de subiectul postării, altminteri, pe tema asta sunt multe de spus.