INIMA INSISTĂ - de Diana Fanea

INIMA  INSISTĂ   de  Diana Fanea  Te iubesc când mi-e bine și-atunci când mi-este greu.  Și pot să scriu pe cer, cât de mult te iubesc,   Și să-i țoptesc mării că pentru tine traiesc,   Din iubire pentru tine sunt fericită sau tristă..  Dar nu am să renunț, căci inima insistă.   Și te iubesc când ești treaz, sau atunci când dormi,   Când toată tristețea, în bucurie-o transformi,   Te iubesc când ești bun, dar și când ești rău,   Eu iți iubesc privirea și zâmbetul tău.  Și n-aș renunța la tine, nici o clipă în viață,   Căci tu ești prezent, în orice dimineață..  Și noaptea când adorm, ești în visele mele,   Pot să îți văd privirea în sclipiri de stele.  Și te iubesc când vorbești, dar și atunci când taci  Atunci când greșești, când fapte bune faci.  Te iubesc în întuneric, sau în lumina Lunii,   Te iubesc dincolo, de vorbele lumii.  Și pot să opresc timpul, când sunt lângă tine,   Apoi să-l fac să zboare, să fii iar lângă mine...  Și îți iubesc chemarea, darnică sau egoistă..   Și n-am să mă opresc, căci inima insistă.  Eu îți iubesc ție mângâieri sau jigniri,   Iubesc acele calde, și tandre priviri,   Iubesc să-mi fie dor, de tot ce-a fost odată,   Cu tine-am cunoscut, iubirea-adevarată.  Nu conteaza dacă mie, vreodată îmi va fi greu,   Tot ce contează în viață, e binele tău.  Fiindcă pot transforma, toată durerea mea,   Din iubire pentru tine, în fericirea ta.  Te iubesc când uiți, sau când îți amintești,   Iubesc să te ascult, chiar și când nu vorbești  Te iubesc pentru că exiști, pentru asta-ți mulțumesc,   Fiindca eu m-am născut, ca să te iubesc.   Și viața mea întreagă îți aparține ție,   Pe tine te-aș recunoaște, din bărbați o mie..  Ție o viață întreagă, vocea ți-aș asculta,   Pe tine niciodată nu te-aș putea uita.   Și te iubesc în Raiul și în Iadul tău,   Te iubesc când ți-e bine și-atunci când ți-e greu,   Te iubesc când plângi, sau râzi de fericire,   Te iubesc în prezent și în a ta amintire.  Și în aceste rânduri, încerc să-ți dovedesc,   Că am mii de motive, ca să te iubesc,   IÎi mulțumesc vieții, că viața ta există,   Și inimii mele, că tot mereu insistă.   Și te iubesc pe tine, cum niciodată n-am iubit,   Te iubesc când distrugi, tot ce eu am clădit,   Te iubesc când ești nervos și când ești liniștit,   Te iubesc de-acum, până la infinit.   Și inima insistă, să te iubesc orice-ar fi,   Să te iubesc și-atunci, când nu te-aș mai iubi,   Și îmi șoptește-n noapte " Nu poți renunța,   Că-n palmele lui, stă toată lumea ta".

   

GORDON KING - PICTURI

Născut la 6 iunie 1939, Gordon și-a petrecut cea mai mare parte din copilărie pe coasta Fife din Scoția, înainte de a se deplasa la sud de graniță, la Reading din Berkshire.

În copilărie, talentul său a ieșit în prim plan, câștigând câteva competiții majore de artă de la vârsta de șapte ani. După ce a părăsit școala, el s-a concentrat pe ilustrații figurative, urmând cursuri de formare la Carlton Studios din Londra, în timp ce studiază desenul și pictura la Universitatea Reading.

La varsta de 20 de ani, a devenit independent și membru al Societății Artiștilor Industriali (MSIAD), ilustrând reviste și lucrând cu agenții de publicitate importante. Treptat, a construit partea de comision a operei sale prin pictarea portretelor și expunerea lucrărilor până când la jumătatea anilor '70 a renunțat la ilustrații cu totul pentru a se concentra în timp real asupra picturilor sale care în acel moment erau predominant în uleiuri. 

Succesul a venit destul de rapid, prezentându-se la Expozițiile de vară ale Academiei Regale din Londra și mai târziu la Institutul Regal de Pictori în acuarela .

Picturile sale de fete în mediul natural au devenit rapid marca sa, iar popularitatea acuarelor la începutul anilor '80 i-au adus înaltul  profil pe care îl are astăzi.


Gordon trăiește și lucrează în atelierul său din Buckinghamshire, care oferă fundalul pentru multe dintre picturile sale. Expune la nivel mondial și a fost prezentat în direct la o serie de programe de televiziune, printre care seria BBC2 "Close-Up", canalul 5 "Open House" 


sursa

http://www.gordonking.co.uk/index.htm

CONFUZIE - de Spiridon Popescu

CONFUZIE    de Spiridon Popescu  Au trimis Toamna să ruginească frunzele plopului  Dar, cum nu era nici un pic de lumină,  Toamna a confundat frunzele plopului  Cu sufletul meu.  Iată de ce, iubito,  Atunci când îmi pui urechea pe inimă,  Nu auzi nici o privighetoare cântând.

EU NU REGRET - de Magda Isanos

EU  NU  REGRET  de Magda Isanos Eu nu regret povestea de iubire,  dar e nespus de trist și de ciudat  să simți c-asemeni unui fir subțire  ceva frumos din tine s-a sfărmat.  Și nu mai știu anume ce, și-anume când,  căci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut  de-ți vine să pornești, de alții întrebând  de-au fost aievea cele ce-au trecut.

ADES MI-ADUC AMINTE - de Ioan I. Ciorănescu

ADES MI-ADUC AMINTE de Ioan I. Ciorănescu Ades mi-aduc aminte, iubito, că stăteam În cețele gălbui de toamnă, în odaie Să despletesc reci chipuri pe aburitul geam Din linii frânte, fine ca firele de paie. Acuma, când trecutul l-aud ca un refren Și-n gânduri mi se-nfige ca-ntr-un oștean o schije, Figura ta, iubito, o văd ca pe-un desen Ce-l însemnai odată copil, cu sârg și grije. Cum aș privi în lumea de-afară liniștit Prin chipu-ți cu reflexe de solzi ușori de mică ! Dar geamul iar se face în minte-mi aburit Și nu mai văd nimica, și nu mai știu nimica ...

MODA - Foarte grațioase! - rochii de cocktail și seară - Kookla 2019

O colecție de rochii de seară  și cocktail, elegante,  pentru anul 2019 de la designerul rusesc Kocila Tatiana Kaplun 

Culori pastelate blânde, flori frumoase și broderii, buzunare încântătoare, fuste curgătoare ... Imaginile în rochiile Kookla fascinează cu feminitatea lor. Rochii de seară Kookla sunt perfecte pentru cocktail-uri și  alte evenimente.

A NINS LA IAȘI - de Nicolae Labiş

A NINS  LA  IAȘI  de  Nicolae Labiş Cât a nins în Iaşi de-aseară! Statuile au cuşme mari, E albă namila de gară Şi fulgii tot se-nvârt, Şi are fire lungi de gheaţa Miliţianul  în mustaţă. E troienită şi portiţa Şi streşinile-au îngheţat Iar fumu-şi suie drept codiţa Ca un motan înfuriat, Căţelul mârâie şi-njură Şi prinde câte-un fulg în gură.

NOAPTE DE IARNĂ - de George Topîrceanu

NOAPTE  DE  IARNĂ de George Topîrceanu Cad din cer mărgăritare Pe orașul adormit... Plopii, umbre solitare În văzduhul neclintit, Visători ca amorezii Stau de veghe la fereastră, Și pe marmura zăpezii Culcă umbra lor albastră. Iarna!... Iarna tristă-mbracă Streșinile somnoroase, Pune văl de promoroacă Peste pomi și peste case. Scoate-o lume ca din basme În lumini de felinare — Umple noaptea de fantasme Neclintite și bizare. Din ogeagul de cărbune Face albă colonadă Și pe trunchiuri negre pune Capiteluri de zăpadă, Iar prin crengile cochete Flori de marmură anină, — O ghirlandă de buchete Care tremură-n lumină. Reci podoabe-n ramuri goale Plouă fără să le scuturi, Ici, risipă de petale, Colo, roi ușor de fluturi... Și din valul de zăpadă, Ca o mută arătare Legănându-se pe stradă, Un drumeț ciudat răsare... Vine cu popasuri multe, Face-n calea lui mătănii. Câte-odată stă s-asculte Clopoțeii de la sănii. Alteori uimit tresare, Dă din mâini șoptind grăbit — Parcă spune-o taină mare Unui soț închipuit... Ca o umbră din poveste Se strecoară-ncet, și iar Stă deodată fără veste Rezemat de-un felinar. Fața lui se lămurește, — Pare-nduioșat acum... Visător și lung privește Casele de peste drum: Poartă mică... pomi în floare... O fereastră luminată... Streșini albe de ninsoare... Toate-i par ca altădată! Și păreri de rău trecute Cad pe inima-i trudită, Ca un stol de păsări mute Pe-o grădină părăsită: „Bulgăraș de gheață rece, Iarna vine, vara trece Și n-am cu cine-mi petrece... Bulgăraș topit în foc, Dacă n-am avut noroc! Dacă n-am avut noroc...” Glasul, înecat, se curmă. Omul, șovăind în stradă, Pleacă iar, lăsând în urmă Pete negre pe zăpadă.

MODA - CASUAL - PRIMĂVARĂ -VARĂ