LA MIJLOC DE VARĂ - de Emilia Plugaru

LA MIJLOC DE VARĂ  de Emilia Plugaru La mijloc de vară, Când iarbă e arsă pe dealuri, O mare de aur Se leagănă tainic în valuri. Pâinica cea nouă E viaţa de mâine, E raza de soare Ascunsă în grâne.

LUNCA - de Silvia Avram

LUNCA de  Silvia Avram Paşi mici păşesc prin iarba înrourată Lăsând poteci, poteci prin păpădii,  De peste pod, se vede lunca toată  Şi-apoi pădurea ce te-aşteaptă ca să vii. Se-aude clopotul şi toaca, printre ramuri  Ecoul se izbeşte de copaci,  Iar plutele foşnesc, când toţi stejarii,  Treziţi din somn, troznesc îmbrăţişaţi. Ram lângă ram, frunzişul se-mpreună, Doar trunchiul gros îi ţine separaţi.  Par nişte trupuri ce se ţin de mână, Prin rădăcină însă toţi sunt fraţi. Se vede zidul, parcă de cetate Şi crucea ce se-nalţă către cer;  O bucurie sfântă te cuprinde  Lăsînd în urmă tot ce este efemer. Pluteşte-n aer parcă veşnicia,  Tot zbuciumul trupesc s-a domolit,  De-ai căutat o cale în astă viaţă Aici întreaga căutare s-a sfîrşit. Un Sfânt Locaş, în care omul şi natura  Slujeşte fiecare în felul său,  Trecutau sutele de ani, de când în luncă Se-nalţă rugăciuni spre Dumnezeu.

ACATISTUL SFINȚILOR APOSTOLI PETRU ȘI PAVEL

Cei ce sunteţi între Apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă, pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.

CONDACUL  1

Pe cei ce împreună cu oamenii s-au arătat mai înainte, îngereşte cugetând, şi acum cu îngerii fiind, cu cântări îngereşti şi lui Dumnezeu cuviincioase, să lăudăm pe întâistătătorii, ca pe cei ce sunt izbăvitorii sufletelor noastre, cântând: Bucuraţi-vă, Petre şi Pavele, apostolilor !

ICOSUL  1

Fără de început fiind cu vremea, început de vreme a luat Făcătorul vremurilor Dumnezeu-Cuvântul şi trimis fiind la noi de la Tatăl, apostol preaales te-a arătat pe tine, Petre. Pentru aceea, cântăm ţie:

   Bucură-te, al cetei ucenicilor începătorule;
   Bucură-te, al Tainelor lui Hristos tăinuitorule;
   Bucură-te, mai mare decât toţi cuvântătorii de Dumnezeu;
   Bucură-te, întâiule între iconomii duhului;
   Bucură-te, că pe Hristos ţie Tatăl L-a descoperit;
   Bucură-te, că pe Acesta adevărat Dumnezeu L-ai propovăduit;
   Bucură-te, piatră preanesfărâmată a Bisericii;
   Bucură-te, temelie preaîntemeiată a mărturisirii;
   Bucură-te, începătura cea puternică a credinţei;
   Bucură-te, luminătorul cereştii cunoştinţe;
   Bucură-te, cel prin care Hristos S-a slăvit;
   Bucură-te, cel prin care Satana s-a ruşinat;
   Bucură-te, Petre, apostole !

CONDACUL  al 2-lea

Vederea ta cea înţelegătoare curăţind-o, ai intrat în sânurile părinteşti, o, minune, şi într-însele ai văzut, fără ochi, Petre, pe Hristos Dumnezeu, împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, propovăduindu-L pe Dânsul şi cântând: Aliluia !

ICOSUL  al 2-lea

Luminat fiind de fulgerări neapropiate înţelegerii, când ţi s-a arătat din cer lumină, care biruia lumina soarelui, atras ai fost, Pavele, spre credinţă îndumnezeită, şi vas alegerii te-ai făcut. Pentru aceea cântăm ţie:

   Bucură-te, privitorule al luminii celei nemărginite;
   Bucură-te, tăinuitorule al Tainelor lui Hristos;
   Bucură-te, binecuvântătorule al Bisericii;
   Bucură-te, preaînţelepte propovăduitor al lumii;
   Bucură-te, că întru tine vieţuieşte Hristos, Care pentru lume S-a răstignit;
   Bucură-te, că până la al treilea cer te-ai suit;
   Bucură-te, că la înălţimea raiului ai fost răpit;
   Bucură-te, mare învăţător al neamurilor;
   Bucură-te, al credincioşilor prin duhul născător;
   Bucură-te, cel prin care lumea s-a luminat;
   Bucură-te, cel prin care întunericul s-a alungat;
   Bucură-te, Pavele, apostole !

CONDACUL  al 3-lea

Trecând toată firea celor ce sunt, o, Pavele, te-ai lipit de Hristos Cel iubit al tău şi te-ai arătat împreună cu Dânsul un duh, numai lui Hristos vieţuind, pe Hristos îndrăgind, pe Hristos socotindu-L răsuflare, lumină şi dragoste şi cântându-I: Aliluia !

ICOSUL al 3-lea

Intrând în norul cel mai presus de lumină al privirii, ţi-ai muiat buzele tale, Petre, şi umplându-te întâi de Dumnezeu, ne-ai împărtăşit pe noi de dumnezeiescul dar, cu învăţăturile tale cele de Dumnezeu scrise. Pentru aceea, zicem ţie acestea:

   Bucură-te, îndumnezeitule, cu Dumnezeu unitule;
   Bucură-te, născutule al luminii celei neînserate;
   Bucură-te, pescarule, al pescarilor mai întâiule;
   Bucură-te, cerule, decât cerurile mai înaltule;
   Bucură-te, că te-ai arătat al dumnezeieştii firi părtaş;
   Bucură-te, că pe fiii oamenilor i-ai unit cu Dumnezeu;
   Bucură-te, sfătuitorule de trebuinţă al Bisericii;
   Bucură-te, bătrân folositorule al turmei lui Hristos;
   Bucură-te, îndulcire preadesfătată a minţilor;
   Bucură-te, dumnezeiască desfătare a oamenilor;
   Bucură-te, prin care credinţa s-a mărit;
   Bucură-te, prin care rătăcirea s-a zădărnicit;
   Bucură-te, Petre, apostole !

CONDACUL  al 4-lea

Învăţături despre viaţa veşnică a rostit Petru către Piatra Vieţii, zicând: „La cine, afară de Tine, vom merge şi să fim vii ?”. Arătând astfel dragostea cea către Stăpânul, a zis către El cântând: Aliluia !

ICOSUL  al 4-lea

Ai fost răpit la înălţimile cele veşnice şi ai trăit, Pavele, în afară de cele simţite şi gândite, nu cu gândul, ci întru Duhul care era unit cu trupul sau era fără de trup, Dumnezeu ştie. Pentru aceea, zicem ţie acestea:

   Bucură-te, îndrăgirea lui Hristos cea neoprită;
   Bucură-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat;
   Bucură-te, cel ce ai cunoscut taina răpirii;
   Bucură-te, cămara tăcerii celei înţelegătoare;
   Bucură-te, că, pentru Hristos, pe toate gunoaie le-ai socotit;
   Bucură-te, că toate le-ai lucrat ca pe cei mulţi să-i mântuieşti;
   Bucură-te, al înţelepciunii lui Dumnezeu vas mult încăpător;
   Bucură-te, apostole al darului celui din lege arătător;
   Bucură-te, al lui Hristos deasă îndeletnicire;
   Bucură-te, a lui Iisus dulce gândire;
   Bucură-te, mireasmă de viaţă pentru unii;
   Bucură-te, miros ucigător pentru alţii;
   Bucură-te, Pavele, apostole !

CONDACUL  al 5-lea

Luminile cinstitelor tale trimiteri în toate zilele îndumnezeiesc pe oameni, o, Pavele, prin care cei înţelegători cu adevărat ajung la îndumnezeire şi oglindesc slava lui Dumnezeu, cântând: Aliluia !

ICOSUL  al 5-lea

Nu ai purtat la brâu aur sau argint al tău, pe pământ, o, Simone Petre, ci având înfricoşător numele lui Iisus, ai împărtăşit zestre fericită şi printr-Însul minunile lucrai celor ce zic acestea:

   Bucură-te, străină hrană a sufletului;
   Bucură-te, preadulce băutură a trupului;
   Bucură-te, dumnezeiască alifie a celor orbiţi;
   Bucură-te, neauzită doctorie a celor bolnavi;
   Bucură-te, că pe Tavita, ceea ce murise, vie ai ridicat-o;
   Bucură-te, că pe Safira dintr-odată moartă ai arătat-o;
   Bucură-te, cel ce pe Anania dintr-odată mort l-ai făcut;
   Bucură-te, cel ce numai cu un cuvânt pe slăbănog l-ai îndreptat;
   Bucură-te, izvor care revarsă sănătate;
   Bucură-te, fântână izvorâtoare de vindecări;
   Bucură-te, cel ce ai gonit cu umbra bolile;
   Bucură-te, cel ce cu rugăciunea pe Simon ai omorât;
   Bucură-te, Petre, apostole !

CONDACUL  al 6-lea

Tras ai fost, Petre, de frumuseţea dumnezeirii lui Hristos, care a strălucit pe munte. Pentru aceea, văzând-o împodobită ca pe o cămară de nuntă cu strălucirile luminii celei nemărginite, „bine este a petrece aici”, înspăimântat ai zis cântând: Aliluia !

ICOSUL  al 6-lea

Cuvintele cele ascunse ale dogmelor celor preaînalte ale iconomiei lui Hristos, o, Pavele, scoţându-le din cele neapuse, le tâlcuieşti mai presus de tine, ridicând pe cei credincioşi cu minune a zice ţie:

   Bucură-te, minunea apostolilor cea lăudată;
   Bucură-te, frumuseţea cea încuviinţată a Scripturii celei noi;
   Bucură-te, adâncimea cuvintelor celor insuflate de Dumnezeu;
   Bucură-te, noianul înţelegerilor celor înţelepţite de Dumnezeu;
   Bucură-te, înaltule tâlcuitor al Dumnezeieştii Întrupări;
   Bucură-te, carte închipuită de Dumnezeu, minţii la vedere înspăimântătoare;
   Bucură-te, cămară dumnezeiască a cereştilor comori;
   Bucură-te, materia cea trebuincioasă a învăţătorilor;
   Bucură-te, cel ce ai luat spre propovăduire neamurile;
   Bucură-te, cel ce săvârşeşti minuni dese;
   Bucură-te, cel ce numele lui Hristos ai purtat;
   Bucură-te, cel ce te-ai arătat mare meşter al cortului nou;
   Bucură-te, Pavele, apostole !

CONDACUL  al 7-lea

Minune mare s-a văzut la sfârşitul vieţii tale celei dumnezeieşti, o, fericite Pavele: căci, tăiat fiind capul tău, de trei ori la înălţime de la pământ a săltat cu săltările, ca şi cu nişte cântări, lăudând Treimea aşa: Aliluia !

ICOSUL  al 7-lea

Popor nou ai făcut, prin Dumnezeiescul Duh, pe poporul cel vechi al iudeilor, cu baia naşterii de Dumnezeu înnoindu-i pe ei, Petre, şi locaşuri darului arătându-i, aşa zicând:

   Bucură-te, surpătorule al umbrei legii;
   Bucură-te, stâlp întăritor al adevărului;
   Bucură-te, cel ce pe Israel din slavă l-ai schimbat;
   Bucură-te, cel ce întru duhul pe acesta cu Hristos l-ai legat;
   Bucură-te, că în Tabor lumina Dumnezeirii ai văzut;
   Bucură-te, că alt soare cu totul luminos te-ai făcut;
   Bucură-te, cel ce ai intrat înăuntrul luminii norului;
   Bucură-te, că ai fost martor al glasului părintesc;
   Bucură-te, cel ce legea duhului ai luat;
   Bucură-te, cel ce ai fost numit „fericit” de Hristos;
   Bucură-te, cel ce în cuvinte te-ai îmbogăţit de stăpânire;
   Bucură-te, cel ce pe credincioşi în răbdare i-ai mântuit;
   Bucură-te, Petre, apostole !

CONDACUL  al 8-lea

Singur pe munte, îndoită patimă ai pătimit, după simţire şi gândire, Petre, căci biruite fiind de asupreala luminii cele fireşti ale tale, singur Dumnezeu Se vedea prin suflet şi prin trup, Căruia şi căzând, îndumnezeit ai cântat: Aliluia!

ICOSUL  al 8-lea

Cer înţelegător te-ai arătat, tuturor istorisind, Pavele, slava lui Dumnezeu, şi vestirea ta a ieşit în tot pământul, propovăduind Treimea cea nezidită şi pe Hristos, Fiu al lui Dumnezeu, neamurilor celor ce glăsuiesc aşa:

   Bucură-te, cel ce cu adâncurile duhului te îmbogăţeşti;
   Bucură-te, cel ce cu cunoştinţa cea bine dobândită te mândreşti;
   Bucură-te, casa cea preacinstită a Treimii;
   Bucură-te, Biserica firilor doimii;
   Bucură-te, necuprinsa lăţime a dragostei celei îndoite;
   Bucură-te, lungime a Dumnezeieştii rânduieli celei mai înainte de veci;
   Bucură-te, neapropiată înălţime a teologiei;
   Bucură-te, nevăzută adâncime a iconomiei;
   Bucură-te, văzătorule al sfaturilor lui Dumnezeu;
   Bucură-te, minte ascuţită a descoperirilor;
   Bucură-te, focul atotvederii de Dumnezeu;
   Bucură-te, fântână adâncă a înţelepciunii de Dumnezeu;
   Bucură-te, Pavele, apostole !

CONDACUL  al 9-lea

Cu dor pipăind tainele cele nemăsurate ale adâncului celui preaînalt, o, Pavele, ai aflat în acestea mărgăritare, tăcere înţelegătoare, spaimă şi uimire, odihnă şi bucurie, împreună a cânta lui Dumnezeu: Aliluia !

ICOSUL  al 9-lea

Pe oratorii cei înţelepţi şi zadarnici în cuvinte, ca pe nişte neînţelepţi i-a arătat Petru cel simplu, luând grai al înţelepţirii de Dumnezeu şi limbă de foc a Dumnezeiescului Duh, şi ridicând pe cei ce cred, au cântat lui din inimă:

   Bucură-te, a Mângâietorului gură cinstită;
   Bucură-te, limbă cu foc îngrădită;
   Bucură-te, doborârea înţelepciunii celor înţelepţi;
   Bucură-te, lepădarea priceperii celor pricepuţi;
   Bucură-te, Petre, porumbiţa cea albă a bucuriei;
   Bucură-te, de Dumnezeu închipuită tăbliţa tuturor fericiţilor;
   Bucură-te, primitorule al cheilor Împărăţiei cerurilor;
   Bucură-te, vistierul Tainelor lui Hristos;
   Bucură-te, cugetarea cea veche a credincioşilor;
   Bucură-te, podoaba darului cea preamărită;
   Bucură-te, sărătură a focului ceresc;
   Bucură-te, învăţătură a Luminii celei neasemănate;
   Bucură-te, Petre, apostole !

CONDACUL  al 10-lea

Semn al dragostei Sale arătând Hristos paşterea oilor, „dacă Mă iubeşti, Petre”, ţi-a zis ţie, „paşte cu osârdie oile Mele !”. Pe care le-ai şi păscut, bucurându-te pentru dumnezeiasca dragoste şi cântând: Aliluia !

ICOSUL  al 10-lea

„Ce-mi este mie bogăţia şi slava şi desfătarea, care se strică?” Biserica lui Hristos vorbeşte: „A mea bogăţie şi slavă şi desfătare este Pavel”, dulce zicând şi preaînalt istorisind, pe care şi sărutându-l zicem unele ca acestea:

   Bucură-te, trâmbiţa adevărului;
   Bucură-te, chitara teologiei;
   Bucură-te, privighetoarea cerului cea dulce viersuitoare;
   Bucură-te, rânduneaua lui Hristos, cea mult glăsuitoare;
   Bucură-te, vioară care ai viersuit Evanghelia lui Luca;
   Bucură-te, organ insuflat de suflările Mângâietorului;
   Bucură-te, limbă de foc suflătoare, care faci să răsune cele dumnezeieşti;
   Bucură-te, canon, alăută şi muză a duhului;
   Bucură-te, îndulcire încuviinţată a urechilor noastre;
   Bucură-te, odihnă a tâmplelor noastre;
   Bucură-te, cel prin care de idoli ne-am eliberat;
   Bucură-te, cel prin care lui Hristos ne-am logodit;
   Bucură-te, Pavele, apostole !

CONDACUL  al 11-lea

Covârşind doimea materiei cea care este cu nerânduială, ai cunoscut doimea firii lui Hristos. Şi curăţându-ţi cele trei părţi ale sufletului, singur văzător nematerialnic al Treimii te-ai văzut, fără materie unindu-te, şi Acesteia din inimă cântând, Pavele: Aliluia !

ICOSUL  al 11-lea

Lumina cea dintâi, care din Fecioară a strălucit, lumina a doua, pe tine, Petre, te-a arătat lumii, cu fulgerele cele prealuminoase ale cunoştinţei de Dumnezeu luminând şi ridicând pe toţi cu laude mulţumitoare a cânta ţie:

   Bucură-te, lumina celor întunecaţi;
   Bucură-te, calea celor rătăciţi;
   Bucură-te, al minunilor lui Hristos mai întâiule propovăduitor;
   Bucură-te, al patimilor Lui preaalesule mărturisitor;
   Bucură-te, că tu singur lămureşti a iadului golire;
   Bucură-te, că tu întâi ai vestit popoarelor Învierea;
   Bucură-te, cel ce ai cuvântat revărsarea Mângâietorului asupra popoarelor;
   Bucură-te, cel ce ai învăţat Evanghelia pe Marcu;
   Bucură-te, primul luminător al neamurilor;
   Bucură-te, calul lui Hristos cel preaales alergător;
   Bucură-te, disc luminos al soarelui;
   Bucură-te, urmare a neurmăritului Dumnezeu;
   Bucură-te, Petre, apostole !

CONDACUL  al 12-lea

Te bucuri în chip de negrăit întru cele înalte, o, Petre, cu Hristos iubitul învăţător ca un Dumnezeu, fără mijlocire cu Dumnezeu Cel din fire unit, care cu punerea acum stai, şi de slava cea dumnezeiască te umpli cântând neîncetat: Aliluia !

ICOSUL  al 12-lea

Cânţi lui Dumnezeu-Treimii, cu preadulce viersuire, cântarea cea întreit sfântă, Pavele, şi cu duhul, cu cuvântul şi cu mintea, unite fiind, vezi pe minte, pe cuvânt şi pe duh, prin închipuire pe cel dintâi chip, Dumnezeu spre Dumnezeu. Pentru aceea auzi:

   Bucură-te, icoană a frumuseţii celei întâi închipuite;
   Bucură-te, stăpânirea dogmelor lui Dumnezeu;
   Bucură-te, a lumii celei gândite încă o dată descoperire;
   Bucură-te, arătare a celor gândite;
   Bucură-te, gura cea grăitoare de Hristos, răsuflarea lui Gură de Aur;
   Bucură-te, preaîndumnezeită zare a minţii lui Dionisie;
   Bucură-te, privitorule al vederilor celor nevăzute;
   Bucură-te, auzitorule al graiurilor celor neauzite;
   Bucură-te, cel plin de roadele duhului;
   Bucură-te, îndestulatule de darurile lui;
   Bucură-te, cel prin care Treimea a fost propovăduită;
   Bucură-te, prin care Unimea a fost preaslăvită;
   Bucură-te, Pavele, apostole !

CONDACUL al 13-lea

O, preadulce Petre şi preaiubite Pavele, părinţii cucerniciei noastre, primiţi această scurtă cântare, ca pe o gângurire de prunci, şi slavei celei veşnice învredniciţi pe cei ce glăsuiesc: Aliluia ! 

(Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi iarăşi se zic Icosul 1: Fără de început fiind..., Condacul 1: Pe cei ce împreună cu oamenii...,

FLORILE SUNT STAREA DE SPIRIT A NATURII...

LINZ - AUSTRIA

Linz este un oraș situat în nord-vestul Austriei, pe Dunăre. Este capitala statului Austria Superioară (Oberösterreich)

Orașul a fost fondat de către romani, care l-au numit Lentia. Primele mențiuni ale orașului Linz (vechea Lentia) ca târg de schimb datează din anul 788. Datorită situării sale favorabile la răscrucea unor căi de comunicație, orașul de pe Dunăre a devenit, încă din secolul al X-lea, un important centru comercial. La început, a aparținut Bavariei Babenbergilor. În cele din urmă însă, Linzul împreună cu Austria Superioară a intrat în posesia Casei de Habsburg, care și-a ridicat aici o reședință. 

Compozitorul Wolfgang Amadeus Mozart a scris Simfonia a 36-a (1783) în Linz pentru un concert ce trebuia să aibă loc aici, lucrarea fiind astăzi cunoscută ca și Simfonia Linzului. Prima versiune a Simfoniei 1 în Do minor a lui Anton Bruckner este cunoscută ca și versiunea Linzului. 

Adolf Hitler a mers la școală ("Fadingergymnasium") în Linz, dar a plecat înainte să o termine, schimbând școala cu una din Steyr, Austria Superioară.

NĂRTURISESC - de ManuManu

NĂRTURISESC de  ManuManu Am început să scriu ca să măsor iubirea,  Dar fiecare vers trecea prin infinit  Atunci am înțeles ce mare e orbirea  Căci soarele și luna în vers s-au întâlnit.  Am scris de sărbători cu visele în gânduri, Și fiecare vers îl răstigneam plângând  Însă iubirea asta din nesfârșite rânduri  Privea duios la mine cu ochii lăcrimând.  Am măsurat toți anii trecuți prin calendare  Când viața fulguiala cu stele argintii Și-am colindat prin lună iubind la întâmplare  Însă iubirea iată, mărturisesc c-o știi.  Am scris în rimă, iară, de lună și de sori,  De stele călătoare, de cer și de pământ,  De crânguri înverzite și de grădini cu flori Și i-am făcut iubirii atunci un jurământ.  N-am să mai las viața să legene pe ramuri Și nici mireasma nopții să stea în poezii,  Ci am să prind durerea cu nesfârșite hamuri  Că orice gând se-mbată cu visele târzii.  Iar de va fi vreodată să scriu de dorul tău  Cu-acel torent de vise ce-a poposit în pat  Voi stinge ceasul sorții de pe întinsul hău Și las cerul cu stele în haosul dublat.

ÎNCHIDE OCHII SORȚII - de ManuManu

ÎNCHIDE  OCHII  SORȚII de  ManuManu  Închide ochii sorții, de patimă sunt goi  Prea obosiți și triști, dar lasă-i în cerdac  Peste ultima clipă ce-a pus zălog pe noi  Fiindcă durerea țipă acuma când eu tac.  Prin stele căzătoare arzând în lumânări  Aruncă nostalgia din vaga așteptare  Zvârlindu-ți pledoaria pe albele cărări  Urcând pe munții zilei în noaptea ce răsare.  Sau ia-mă de o mână și-nchide ușa sorții  Pe soclul de la stradă ridică dorul tot  Ca ultimă speranță rămasă-n pragul porții Și-altarul viziunii în care azi te port.  Că eu adorm în noapte cu visele de mână  Și inima îmi pare pierdută într-un gând  Când nebunia zilei pe mine e stăpână  Și peste firul vieții în nopți întregi la rând.  Dar vino că eu strâng trăirile ucise  De stelele căzute ca vise curgând noi Și-n zodiile toate de Domnul interzise  Vom rătăcii iar slova și veșnicia-n ploi.  Cu nemuriri de-o clipă și altele de-o seară Vom scrie fericirea pe-altaru-ntregii firi Și-atunci iubirea asta cu aripi lungi de ceară  Ș-o prăbuși prin spinii a mii de trandafiri.

PRAGUL - de florianruse

PRAGUL de  florianruse "Există clipe care separă, prezentul de prezent,   ce și timpu'-l înfioară de cum tranșează-n sentiment..."  Cu asta, bunăoară, te vei confrunta  în punctul unde-o să devină evident  că timpul petrecut cu jumătatea ta  nu-ți va mai fi în vecii vecilor prezent !

PÂNĂ.... - de Larysa

PÂNĂ.... de  Larysa  Până când te voi iubi ?!  Până când amor târziu  Să visez ce n-o să-ţi fiu  Să-nchipui ce n-o să-mi fi...  Dar tu cât să mă iubeşti  Într-al nostru univers  De iubire fără sens  Cât simţiri să tăinuieşti ?!  N-am cum să alung destinul  Colţii-i negrii mi se-arată Pecetea-i pusă pe soartă Eu-o umbră tu-seninul...  Spui că sunt lună şi iată Desluşit este misterul...  Soare-al meu ce-mi umpli cerul Şi-n inimă cald se-arată... Eu ca lună, sunt ucisă Ce s-atingi, pustiu de gheaţă ?! Poate-n stele ai speranţă Nopţilor fiind promisă Noaptea, da...asta-i lumină Ce-o aştept să-ţi fiu iubită  Şi-atunci, ziua poate uită Fără tine să mai vină Iartă-mi că durerea urlă Din rărunchi de gând trimis  Pe-o pană ce-aduce scris  Printre rânduri jalea-mi umblă... Iartă-mi chipul meu de lună Ce-ţi aprinde existenţa  Tu mă-ntorci să-ţi simt prezenţa  Ce-o iubesc o vreme până...