|
DOINA IUBIREI de Vasile Alecsandri Trece vara cea-nflorită Trece vara cea iubită. Și cu dânsa-n altă lume Se duc florile din lume, Se duc toate-n pribegie... Rămâne țara pustie ! Numai duă nu se duc, Nici se duc, nici se usuc. Una-i floare de zăpadă, Una-i floare de livadă, Una-i floarea crinilor, Un-a trandafirilor; Ș-amândouă-s răsădite, Ș-amândouă-s înflorite, Una-n câmpul raiului, Alta-n cuibul graiului ! Mândrulițo, draga mea, Au căzut din cer o stea Și mi-au zis într-un ceas rău C-am să mor de dorul tău ! Și mi-au zis într-un ceas blând Că de-i face pe-al meu gând, Să mă lași a săruta Două flori pe fața ta, Una-n câmpul raiului, Alta-n cuibul graiului, De murit, eu n-oi muri, Ci cu tine m-oi iubi Cât or crește flori în lume Și s-or duce-n cea lume ! |
