|
marți, 30 iunie 2015
COACĂZE NEGRE - Ceai și dulceață
luni, 29 iunie 2015
PASTEL - de George Topârceanu
PASTEL de George Topârceanu Din asfințit, de peste munte, Răsfrângeri roșii de amurg Se sfarmă-n licăriri mărunte Și-n Dunărea umbrită curg. Dar unda tulbure le-ngroapă Când, subt răchitele din vale, De-abia mai tremură pe apă Ca niște coji de portocale. Acolo jos, peste cununa Întunecatului boschet, Sclipește-n aer semiluna Din vârful unui minaret. Și parcă zugrăvit anume, Își culcă umbra până-n mal Ostrovul izolat de lume Ca un castel medieval. El pare-o navă fermecată Ce-a ancorat aici, subt munte, Minune îndelung visată De valul Dunării cărunte ! A așteptat în nopți senine Strălucitoarea dimineață, Când din adâncul apei line S-a ridicat la suprafață Ca o grădină plutitoare Cu pomi și păsări împreună, Cu florile-i ce râd în soare Și noaptea tremură subt lună. |
ȘOAPTELE NOPȚII - de George Topîrceanu
ȘOAPTELE NOPȚII de George Topîrceanu Întrebam aseară luna gânditoare: — Dacă prin poiene a rămas o floare Neculeasă încă pentru draga mea, — Dacă sus, pe dealuri, pe poteci uitate, Pretutindeni unde m-ai văzut cu ea, Raza ta sfioasă printre crengi străbate De-mi încurcă pașii luminoase fire, Deșteptând în cale câte-o amintire, — Dacă până-n ziuă visurile trec Dar rămân în suflet, — pentru ce să plec?... — Du-te-n lumea largă, pentru totdeauna, Trist și singur du-te, du-te! zice luna. Și-ntrebai lumina sufletului meu: — Dacă fără dânsa timpul trece greu, Dacă lângă dânsa mi-i așa de bine, Spune-mi, suflet mândru, împăcat cu tine, — Pentru ce, când toate lacrimile trec Fără nici o urmă, — pentru ce să plec?... Sufletu-mi răspunse: — Pe cărări pustii, Du-te-n lumea largă. Și să nu mai vii. Și-ntrebai atuncea inima-mi trudită: — Cea dintâi, nebuno, căzuși în ispită, Singură-n tăcere, tu ești vinovată Că mă cert cu mine și cu lumea toată. Când stelele nopții farmec nu mai au Fără ochii dragii, — pentru ce să stau?... Și-mi răspunse-n șoaptă (o, inima mea!) — Du-te-n lume singur. Eu rămân cu ea. |
|
ÎN VACANȚĂ de Gabriela Genţiana Groza
ÎN VACANȚĂ
de Gabriela Genţiana Groza
Este vară călduroasă
Şi pe cer e mult senin
În vacanţa luminoasă
Fără teme, fără chin.
Când plecăm în graba mare
Sus pe munţi sau la bunici
Ori pe litoral, la soare,
Ca să creştem mai voinici.
Vezi în cuiburi cum mai cască
Puii berzelor, cuminţi,
Ciocul larg ca să-i hrănească
Grijuliii lor părinţi.
Ici şi colo rândunele,
Turturele, piţigoi,
Zboară printre rămurele
Şi nu au habar de noi.
Ah, ce bine-i câteodată
Ca la râu să alergăm
Să-i cuprindem apa toată,
Bucuroşi să ne scăldăm!...
Avem chef de zbenguială
Că-n vacanţă nu-i orar,
Nu se-aude zvon de şcoală,
Să fim veseli, aşadar!
|
|