|
ULTIMA ZI - din an
de Daniel Vișan-Dimitriu
Se’nalță, născute
din liniștea nopții,
valuri de vise,
în pace deplină,
fulgi de speranțe
în zbor spre lumină,
balanțe de gânduri
ce par echinopții.
Se’nalță spre cer
într-o rugă lăptoasă,
amestec de alb
și de nori cenușii,
de doruri pierdute
pe țărmuri pustii
umbrite de aripi
ce-n urmă le lasă.
Sunt clipele zilei
când anul se curmă,
linii de ceață
apar din decoruri,
multe pierdute
în zilele stoluri,
dar toate o-așteaptă
pe cea de pe urmă.
|
|
