Păzea !
Păzea că trece-n goană,
Aleargă,
Vâjie ca vântul,
Și dacă n-ai urechi normale te face una
cu pământul !
El vine drept din arsenalul Progresului
uman
Modern,
Să te trimeată-n bezna rece a Absolutului
etern.
Păzea !
Că trece-n zbor copilul civilizației extreme
Și zvărle-n aer trei semnale, -
Trei versuri mici
Din trei poeme
Pe care trei poeți deodată
In trei orașe le-au cântat, -
Un leit motiv,
Trei note scurte, cu timbrul galbenului mat
Dar cine poate să priceapă
Simbolul celor trei semnale
Ce conturează-n spațiu
Albe
Și verzi
Semnale criminale.
Păzea, că e irosponsabil !
El are flăcări în artere
Și te pălește fără veste cu patruzeci de cai
putere !
Pufnește,
Zbârnâie, Se-ntoarce
Și lasă-n urma lui, pe drum,
Miros albastru de benzină
Și nori de pulbere
Și fum....
S-a dus,
Adio !
Poate-acuma deja comite alte crime,
Pe cand în urma lui se scoală din praf
Infirmele victime, -
O hecatombă de cadavre
Pe-altarul nobilului Sport,
Gesticulând cu indignare, din drum, -
Iar tu ești primul mort
Care-a-nviat...
Și scuturându-ți de praf în soare
macferlanul,
Suspini în urma lui:
- " Deageaba ! Te face marț Aeroplanul !"
Spune-mi de ce, clipele dor
Numai când seara vine?
Știu ce ascund de mine, ochii tai...
Spune-mi de ce, nimic nu mai e
La fel cum speram să fie?
Timpul părea că stă pentru noi,
Doar pentru noi doi !
Mi-e dor de tine....
Dar spune-mi cine
A pus tăcerea între noi?
Intoarce-te !
Mi-e dor știi bine,
Mi-e dor de tine!
Aș vrea să pot să te opresc,
Sa-ți spun cât te iubesc!
Mi-e dor de tine....
Numai pe tine....
Oare de ce, nu mai zâmbești,
Spui că te simți departe.
Liniștea ne desparte, fără rost!
Oare de ce, nicio zi nu mai e,
Așa cum era înainte?
Simt cum te pierd și totusi mai sper,
Să-mi spui din nou ca ieri!
Mi-e dor de tine,
Mi-e dor știi bine!
Aș vrea să pot să te opresc,
Să-ți spun cât te iubesc!
Mi-e dor de tine......
"Cei mai renumiți și gustoși mititei din lume" se găseau la "orice oră din zi și din noapte" numai la "restaurantul pentru toți", Nae Gh. Huihup, situat în inima pieții din orășelul de provincie în care crește, prosperează și se înmulțește familia Șușulescu....
Deși inaugurat numai de câteva luni, restaurantul Nae Gh. Huihup și-a cucerit o reputație demnă de invidiat.
In fiecare seară, localul geme de lume...
Băieții de serviciu, cu șorțuri verzi, îmbăierate în jurul mijlocului, abia prididesc, servind pe talere rotunde de lemn mititeii fragezi și piperați.
Un taraf de lăutari distrează publicul cu cele mai noi arii, sub directa priveghere a d-lui Nae Gh. Huihup, care dictează repertoriul, încrețind alternativ sprâncenele: sprânceana stângă - "de inimă albastră " - cea dreaptă - "de salon".
Faima mititeilor de la "restaurantul pentru toți " a iscat pofte și curiozități până și în lumea bună a orașului.
Totuși, nici un reprezentant al acestei lumi n-a avut încă curajul să "rupă cu tradiția" și să vie în cârciuma lui Huihup, pentru a gusta renumiții săi mititei....
Domnul Mitică Șușulescu, însă, s-a decis să dea tonul...Domnia-sa este subprefect al districtului, deci, pe lângă "lume bună", în plus și "oficialitate".
De aceea, pe la șase și jumătate a venit acasă și a intrat cu șoșonii în picioare și căciula pe cap, în dormitorul doamnei Lorica Șușulescu, mama copiilor săi....
- Lorico îmbracă-te repede, că mergem să mâncăm mititei la Huihup.
Lorica a holbat ochii - ca două gălbenușuri de ouă albastre, puse în unt încins.
- Ce, ești nebun ?
- De ce, dragă ?
- Dar cum poți să-ți închipui dumneata c-o să merg eu în cârciumi, ca madamele de hotel sau ca amantele vardiștilor de stradă ...
- Păi, dacă mergi cu mine !...Nu e locul, e dobitocul, Lorico !
- Dobitoc ești tu...
In urma acestei insulte, nu se știe ce s-ar fi întâmplat între cei doi soți dacă nar fi intrat pe ușă familia Hulubescu.
După pupăturile, invitațiile de așezare pe scaun și ceremonialul de rigoare, Lorica destăinui prietenilor propunerea rușinoasă a soțului său:
- Auziți ce-i dă în gând lui Mitică ? Să merg eu, să mănânc mititei în cârciuma lui Huihup !
- Cum se poate una ca asta ? se miră Hulubeasca.
- Ce-ai înnebunit, mă ? protestă amical Hulubescu.
- N-am înnebunit de loc ! se supără d. Mitică Șușulescu. Am zis că vreau să mă duc și mă voi duce...Ce, o să-mi cadă nasul ? Și dacă eu care sunt "oficialitate" mă duc, ai să vezi că mâine se duce și prefectul și polițaiul și primarul și protopopul și toată lumea bună...Totul este să se găsească cineva să dea tonul.
Localul e foarte curat, mititeii sunt delicioși...și la urma urmei, n-am nevoie să mă amestec cu lumea. Când m-o vedea pe mine Huihup, că-i intru în prăvălie, o să se dea peste cap să pună o masă la o parte și o să mă servească așa...ca la Continental la București.
Eu nu sunt de-ăia mofturoșii ! Dacă nu vreți să mergeți, mă duc singur...ca Napoleon la spălătoreasă...Qui m'aime, me suive, j'y suis j'y reste...Aia e !
- Hai să mergem, frate, că n-o fi foc, începu să cedeze Hulubescu.
- Dacă pune o masă deoparte, merg, întări Hulubeasca...
- Să mai luăm și pe alții. Dacă merge și Trandafirescu cu nevasta, merg și eu - hotărî madam Șușulescu.
Trandafireștii s-au lăsat greu la început, în cele din urmă însă au consimțit să meargă, mai ales că madam Trandafirescu fiind în " poziție interesantă", poftea grozav la mititei.
Au luat un taximetru și toți șase - claie peste grămadă - au pornit veseli spre Huihup.
- Eu mănânc zece mititei singur - spuse d. Mitică Șușulescu...Și cu niște gogoșari în oțet...
- Cimbru o fi având ? întrebă Trandafirescu.
- Cum să n-aibă, nene, răspunse lacom Hulubescu.
Cucoanelor li se făcuse o foame teribilă.
- Mie îmi plac grozav mititeii....Când eram mică îmi aducea tata, dimineața, din piață, căte 2 - 3 fripți gata.
- Taci, dragă, din gură..că-mi faci poftă - se scutură Trandafireasca.
- Bună idee ai avut, Mitică ! zise Hulubeasca dând o palmă amicală lui Șușulescu care se așezase lângă șofer.
Când a văzut Huihup, intrând pe ușă, asemenea clienți simandicoși, a ridicat din amândouă sprâncenele. Lucrul acesta însemna, pentru cei care cunoșteau "startagemilii" d-lui Nae Huihup, că se petrece ceva extrem de important.
Și ca o dovadă imediată, lăutarii schimbară cântecul, într-un marș milităresc. Toată lumea tăcu. Respectuoși, de pe la mese, subalternii d-lui Șușulescu se ridicară în picioare.
Cât ai bate din palme, o masă așternută curat a fost așezată într-un loc mai retras de ochii celorlalți consumatori.
pentru cucoane Huihup, în persoană, a trimis acasă la el - peste drum de cârciumâ - și a adus trei scaune cu funduri de pai...plus un vas pirogravat, încărcat cu trandafiri de foiță colorată...
D. Șușulescu a expediat pe Huihup în pivniță, să-i aducă vin de la butoi și până să se întoarcă a hotărât să ia el comanda.
- Tu câți iei ?
- Trei...
- Și eu tot trei...
- Bun... Șase.
- Si eu patru, zise Trandafireasca.
- Zece...
- Iau și eu patru.
- Va să zică pentru cucoane, doisprezece mititei.
- Si noi bărbații câte cinci de om...
- Cincisprezece...
- Cincisprezece și cu doisprezece...să ne facă patruzeci de mititi cu totul...
- Perfect...
Doi băieți de serviciu, bătuți proaspăt de patron, ca să fie cu băgare de seamă , aduseră vinul, tacâmurile, șervețele curate de hârtie, solnițele, ardeiașii verzi și celelalte necesare.
Huihup - cu șorțul primenit urgent în dosul tejghelei - se apropie să ia comanda.
Dl. Mitică se răsturnă solemn pe speteaza scaunului.
- Ascultă, domnule Nae...Am venit într-adins la dumneata, ca să dăm peste nas ălora care fac pe boierii...Să te văd. După mine, o să vezi că vine toată lumea bună.
- Să trăiți, domnule Mitică...Sunt la ordinele dumneavoastră.
- E ! Pune patruzeci de mititei pentru noi, am auzit că sunt grozavi....
Hulup se scărpină tragic după urechea prevăzută cu cercel....
- Mititei nu este, coane Mitică !...Azi e vineri și vinerea nu gătim de dulce, că la noi vine tot oameni din ăia care ține postul....Imi pare rău că tocmai azi ați venit...Altă dată însă, cu plăcere...
Familia Șușulescu, Hulubeștii și Trandafirescu cu nevastă-sa rămaseră înțepeniți în scaune, ca niște manechine umplute cu tărâțe...
Dl. Mitică își mușcă buza neîndrăznind să se uite spre Lorica ce se albise la față ca o sfântă...Fu un moment groaznic și fără sfârșit.
A doua zi, "restaurantul pentru toți" al domnului Nae Gh. Huihup era închis pe cincisprezece zile, pentru "murdărie".
Singur, singur, singur,
Într-un han, departe -
Doarme și hangiul,
Străzile-s deșarte,
Singur, singur, singur...
Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beție -
Și s-asculți pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă...
Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine -
Și de-atâta vreme
Nu știe de mine
Nimeni, nimeni, nimeni...
Tremur, tremur, tremur...
Orice ironie
Vă rămâne vouă -
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur...
Veșnic, veșnic, veșnic,
Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme -
Peste vise bruma,
Veșnic, veșnic, veșnic...
Singur, singur, singur,
Vreme de beție -
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur...
P R O C E D U R I
Înaintea oricărui procedeu cosmetic, ca băi de aburi, loțiuni, creme sau măști, pielea trebuie spălată și curățită, pentru îndepărtarea impurităților din timpul zilei. Pentru tenul gras și normal, acest lucru se face, de obicei, cu apă și săpun, insistând pe frunte, bărbie și aripile nasului, unde activitatea glandelor sebacee este mai intensă.Pentru tenul uscat, se folosește apă simplă, infuzie de mușețel, laptele demachiant sau emilsiile de curățat, mai puțin săpunul.
Pentru curățirea și îngrijirea zilnică a feței, indiferent de ntura tenului, este necesar să se utilizeze și loțiunile de față. Ele curăță pielea de impurități, au acțiune antiseptică, degresantă, astringentă, decongestivă, tonică, activează circulația sanghină periferică și stimulează funcțiile pielii. Loțiunile se folosesc îmbinate într-un tampon de vată sau tifon, cu care se șterge ușor tenul, zilnic sau cum va fi indicat, numeroase plante ca sunătoarea, nalba, mușețelul, zeama de castraveți și altele intrând în compoziția lor.
CREMELE - sunt produse cosmetice folosite atât pentru tenul normal, cât și pentru tenul gras sau uscat.
In funcție de sunstanțele conținute, sunt creme hidratante, nutritive, tonice sau astringente, plantele intrând în compoziția a numeroase creme. Dacă folosirea cremelor uscate nu este absolut necesară, folosirea cremelor grase și semigrase, pentru tenul uscat este aproape obligatorie, el fiind lipsit de grăsimea naturală și în contact prelungit cu factorii de climă, se irită și se ridează.
Cremele se aplică masând ușor pielea cu degetele.
MASAJUL - se folosește în scop igienic și curativ, manual sau cu aparate speciale, pe diferite regiuni ale corpului și nu se practică decât pe o piele sănătoasă și care a fost bine curățată. Este folositor menținerii vitalității pielii și musculaturii, prevenirii și atenuării ridurilor feței, rezultat ce se obține, prin îmbunătățirea hrănirii și oxigenării țesuturilor, în urma vasodilatației periferice ce se obține în urma masajului.
BAIA DE ABURI - se folosește pentru curățirea mai profundă a tenului, în general odată la două săptămâni pentru tenul gras, cu puncte negre, la o lună sau la două luni pentru tenul normal, mai rar pentru tenul uscat, folosirea prea des putând să dăuneze tenului și să ducă la uscarea lui, cu accentuarea ridurilor.
Înainte de efecuarea băii, faâa trebuie spălată, iar regiunea din jurul ochilor protejată cu o cremă grasă, fiind mai sensibilă și putând să se irite.
Baia se face de obicei din 2 - 3 litri de infuzie fierbinte de mușețel 5% (5 - 6 linguri mușețel pulbee sau 12 - 14 linguri glori), într-un vas deasupra căruia se expune fața , la o distanță de aproximativ 30 cm, timp de 5 - 10 minute, fața și vasul fiind acoperite cu un prosop.
Baia de aburi, efectuată înaintea aplicării unei măști, prin dilatarea porilor, înlesnește pătrunderea mai în profunzime a principiilor active din compoziția măștii.
MĂȘTILE COSMETICE - sunt amestecuri de substanțe care se aplică pe piele, după ce a fost bine spălată, și se mențin 20 - 30 minute. Au rol emolient, hidratant, sicativ (care usucă repede), astringent, calmant, decongestiv, antiseptic, tonifiant, nutritiv, în funcție de compoziția amestecului folosit. Se aplică pentru menținerea frăgezimii și tinereții tenului, pentru prevenirea formării ridurilor, a menținerii tonicității mușchilor, pentru calmarea, hrănirea și descongestionarea tenului.
Măștile au consistența unei paste, sau a unui lichid și se întind uniform pe față și gât, direct pe piele, cu ajutorul degetelor, sau al unei pensule. Când au consistență lichidă, compoziția se îmbibă înainte într-o bucată de pânză sau tifon, pe mărimea feței și gâtului și în care s-au făcut goluri în dreptul ochilor, gurii și nărilor. Pe pleoape se aplică tampoane cu infuzie de mușețel. Nu se aplică pe ten infectat, iar dacă pielea are puncte negre, ele trebuie să fie scoase înainte de aplicarea măștii. Masca se îndepărtează înmuind-o cu comprese calde, apoi spălând bine fața cu apă caldă, după care se aplică o compresă cu apă caldă, după care se aplică o compresă rece.
Fața se unge apoi cu o cremă indicată tenului respectiv.
In general, până la 30 de ani, masca se aplică odată pe lună.
După această vârstă, o dată pe săptămână, sau mai des dacă este necesar.
De menționat - modul de folosire a procedurilor cosmetice, timpul de aplicare, intevalul sau durata tratamentelor, vor fi stabilite numai de cosmetician dar indiferent de procedurile cosmetice aplicate, pentru menținerea pielii în stare de sănătate și frumusețe, trebuie păstrată sănătatea întregului organism, printr-o viață cumpătată, cu un regim alimentar echilibrat, fără abuz de alcool, grăsimi și glucide, prin sport, gimnastică, plimbări în aer liber și tratarea din timp a oricărui început de boală.
Un copil de 4 anişori stătea în vecini de un bătrân a cărui soţie murise de curând.
Copilul, văzând bătrânul plângând în curtea casei, s-a apropiat şi s-a aşezat la pieptul lui. Când mama lui l-a întrebat ce a făcut la vecin, copilul a răspuns:
- Nimic, l-am ajutat numai să plângă.
Profesoara Debbie Moon studia cu grupul ei din clasa întâi un tablou cu o familie. În tablou era un copil, care avea părul de altă culoare decât restul membrilor familiei.
Unul din copiii din grup sugeră că acel copil din tablou era adoptat.
Atunci, o fetiţă din grup spuse:
- Eu ştiu totul despre adopţii pentru că eu sunt adoptată.
- Ce înseamnă să fii adoptat? întrebă un alt copil.
- Înseamnă că tu creşti în inima mamei tale, în loc să creşti în burta ei, a spus fetiţa.
Jaime încerca să reuşească să obţină un loc in echipa de fotbal a şcolii. Mama lui ştia că băiatul pusese suflet în asta şi se temea că nu va fi ales.
În ziua în care locurille au fost repartizate, Jaime ieşi alergând cu ochii sclipind, mândru şi emoţionat.
- Ghiceşte mamă, strigă şi apoi spuse cuvintele care au rămas ca o lecţie pentru mama lui. Am fost ales să aplaud şi să animez.
Un copil de 10 ani stătea în faţa unei vitrine a unui magazin de pantofi pe stradă, desculţ, privind prin fereastră şi tremurând de frig.
O doamnă se apropie de copil şi îi spuse:
- Micuţul meu prieten, la ce te uiţi cu atâta interes prin fereastra asta?
- Îi ceream lui Dumnezeu să-mi dea o pereche de pantofi, a răspuns copilul.
Doamna l-a luat de mână şi au intrat în magazin. Ceru vânzătorului o jumătate de duzină de şosete pentru copil. Întrebă dacă i-ar putea da un vas cu apă şi un prosop. Vânzătorul îi aduse ceea ce i-a cerut.
Ea luă copilul în spatele magazinului, îi spălă picioarele şi i le-a şters. Atunci vânzătorul sosi cu sosetele. Doamna îi puse o pereche copilului şi îi cumpără o pereche de pantofi. Restul de şosete i le dădu copilului. L-a mângâiat pe cap şi i-a zis:
- Nu e nicio îndoială că acum te simţi mai bine micuţule!
Când ea se întoarse ca să plece, copilul o prinse de mână şi, privind-o cu lacrimi în ochi, o întrebă:
- Dumneavoastră sunteţi soţia lui Dumnezeu?
Lenuța , 3 ani
- Tăticule, când eram mică, mă purtai cu căruciorul ?
- Da.
- Și tu ai fost mic ?
- Și eu.
- Toți au fost mici ?
- Toți.
- Păi, cine ducea cărucioarele ?
Ionuț, 4 ani
- Știți de ce omul are două mâini ? Cu una să se țină de mămica și cu cealaltă să se țină de tăticu.
Ioana, 4 ani
- Dumneata ești străbunelul meu. Vasăzică....eu sunt străfetița dumitale.
Mădălina, 5 ani.
- Tare mi-i cald, mămico....
- Dezbracă-ți cămășuța. Ce alta să-ți fac ?
- Să mă răcorești cu o înghețată.
Octavian, 4 ani.
- Cerului îi iau soarele, iar el plânge cu ploiță.
Gabriela, 3 ani, se uită pe geam de la etajul al optulea:
- Eu văd așa departe că pot să mă și rătăcesc !
Magda, o fetiță de 4 ani, distribuie împreună cu părinții obligațiile casnice:
- Da, eu o să îngtijesc praful....
Traian, 5 ani :
- Dintele acestui creion se clatină să cadă....
Otilia, 5 ani:
- Care sunt părțile lumii ?
- Mămica, tăticul, bunica, bunelul....
Doru, 3 ani.
- Mămico, da săpunelul și ceapa sunt rude ?
- De unde-ai mai luat-o și pe asta ?!
- Păi, și unul și alta mă fac să lăcrimez....
Camelia, 3 ani.
Unu, doi, trei, patru...altul, altul, altul....
Cristina, 3 ani.
- Dă-mi o bomboană, te rog !
Mama îi dă o bomboană.
- Asta-i mică, dă-mi una mare. Nu cumva vrei să aștept până va crește ?!
Stelică, 3 ani.
- Vaca dă lapte iar capra chefir....
Lenuța, 3 ani.
- Lenuțo, nu intra în odaia vecină, căci acolo doarme bunica.
- Dar eu o să intru în șoaptă....
Sorin, 5 ani.
In autobuz:
- Mămico, cum crezi, din ce e făcută haina de blană a acestei tanti ?
- Nu știu....
- Nu știi ?! Din zgripțuroaică !
Corina, 5 ani.
- Corinel, ce animale domestice cunoști ?
- Câinele, vaca, pisica, porcul, calul...
- Da din cele sălbatice ?
- Ursul, vulpea, leul, tigrul și....Baba Cloanța.
- Vlăduț, ai în catalog un doi. De ce nu îl corctezi ?
- Nu pot. Catalogul este la doamna învățătoare.
- Bunicule, cand dormi îți scoți ochelarii ?
- Da.
- Păi, cum vezi visurile fără ei ?
Învățătorul : Cine știe cum au aflat oamenii că pământul e rotund ?
Elevii (într-un glas): S-au uitat la glob !....
Educatoarea:
- Copii, cine știe din ce este făcută mierea artificială ?
- Din flori artificiale, răspunse Gigel
