Pictor englez ARTHUR CLAUDE STRACHAN (1865 - 1938)

PRINSĂ ÎN VISE - de " kolibri"

PRINSĂ  ÎN  VISE  de " kolibri" Prin ochiul geamului de praf brăzdat,  O rază caldă de lumină se strecoară. Îi simt prezența sa, de licar exaltat,  Prin existența-mi efemeră si banală. O las suav să lunece prin colbul plutitor,  Prin bibelouri de cristal să se-nmulțească. În mii de cioburi să se-ntindă ascultător,  Rotind cu pasiune, hora lor fetească. Feerica vedenie, mă faci să cred în basme Și-n ochi să-mi reapară cel sclipăt inocent.  Când toata viața pare a fi, o mare desfătare,  Iar zânele-ți prind aripi,să zbori peste prezent..  Amurgul suflă rece,se-ntinde ca o umbră, Luând lumina caldă, ce trupul mi-a brodat. Și iar ramân străin, în carapacea-mi sumbră, Pierdut, în ochiul geamului de praf si ploi brăzdat…

TOAMNA CEA PLAPÂNDĂ - de ManuManu

TOAMNA CEA PLAPÂNDĂ de  ManuManu Cărări ascunse şerpuiesc sub dealuri,  În râuri apă se clatină în valuri,  Deasupra rândunele în zbor îşi lasă cântul  În zborul lor armonizat cu vântul.  E toamnă, e toamnă iar afară, Copacii zgribuliţi visează înc-o vară, Pământul s-ambrăcat cu haina să de gală  Şi-o poartă pan'la iarnă, cu cinste şi cu fală. Culoarea-mbietoare de-un galben ruginiu,  S-antins peste ogoare, sub cerul străveziu,  Armură s-a făcut şi paloş de izbândă Sub anotimpul iernii, în toamna cea plăpândă.

CĂLĂTORII COCORI - de Istriteanu

CĂLĂTORII COCORI de  Istriteanu (poezie găsită pe net) Aproape de nori  Sunt ei, călătorii cocori  Ce la început de toamnă, acum...  Îşi caută prin văzduh al lor drum,  Care să-i ducă departe, departe...  Spre cealaltă a pământului parte  Unde soarele cel blând   Mângâie a lor trup plăpând Şi le dă putere  Să ducă la bun sfârşit  A lor vrere  Vrere şi menire  Zidite în a lor fire .  Aproape de nori  Sunt ei, călătorii cocori  Ce se urnesc devreme în zori  Spre alte zări  Unde nu e nici frig, nici zăpadă, Iar drept ofrandă  Primesc zile senine şi călduroase  Acolo, departe,departe...  De plaiurile noastre.  Călătorilor cocori  Urați-le drum bun  Ori de câte ori   Îi zăriţi acolo sus  Mângâiaţi de aripile Îngerilor lui Iisus Şi rugaţi-i să revină Călăuziţi de aceeaşi Lumină În primăvara ce şi ea... sigur o să vină. Ei vă vor vesti  Că totul în jur se va reînoi Şi va înflori...

JOC - de Dan Rotaru

JOC de  Dan  Rotaru Calm, mă destram într-o umbră în care trăiesc pe deplin, fără-a fi bănuit de trădare de cei care sunt de cei care vin. Stau la o margine de munte care se reazămă de casă, și mă gândesc dacă fără mine ae fi la fel de frumoasă. E cald, e devreme, și toamna prin jurul meu iarăși colindă,  jucându-se cu capul meu ca o veveriță cu-o ghindă.