Frumoase imagini din CANTERBURY - ANGLIA

   

Canterbury  este un oraș în comitatul Kent, Anglia, Regatul Unit. Orașul se află în districtul omonim a cărui reședință este.


Situat pe râul Stour, Canterbury a fost locuit încă din perioada preromană; orașul roman Duroverum Cantiacorum a fost întemeiat după invazia lui Claudius în anul 43. A fost o metropolă ecleziastică a Angliei din 602, când Sf. Augustin de Canterbury a fondat o mănăstire și ulterior o catedrală. Arhiepiscolul Sf. Thomas Becket a fost asasinat în 1170 în această catedrală. După canonizarea acestuia în 1172, a devenit loc de pelerinaj. În al doilea război mondial, orașul a fost intens bombardat, dar catedrala nu a fost avariată.


Catedrala din Canterbury datează din secolul al XII-lea și este reședința Arhiepiscopului de Canterbury, cel mai înalt ierarh al Bisericii Anglicane, în funcțiune Rowan Williams.

Catedrala, fosta Abație Sf.Augustin și Biserica Sf.Martin din Canterbury au fost înscrise în anul 1988 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Canterbury

St Martin’s Church

BALUL POMILOR de Dimitrie Anghel

BALUL  POMILOR de  Dimitrie  Anghel Cu legănări abia simțite și ritmice, încet-încet, Pe pajiștea din fața casei, caișii, zarzării și prunii, Înveșmîntați în haine albe se clatină în fața lunii, Stînd gata parcă să înceapă un pas ușor de menuet. Se cată ram cu ram, se-nchină, și-n urmă iarăși vin la loc, Cochetării și grații albe, și roze gesturi, dulci arome, Împrăștie în aer, danțul acesta ritmic de fantome, Ce-așteaptă de un an de zile minuta asta de noroc. Ce e de spumă, sus pe ramuri, se face jos de catifea, Și astfel umbrele căzute pe pajiște par mantii grele Zvîrlite de dănțuitorii ce au rămas numa-n dantele, În parcul legendar în care s-a prefăcut grădina mea. Pe gura scorburilor vîntul plecat a deșteptat un cînt, Și-nvoalte mîneci horbotate se-ntind ușoare să salute Preludiul acestei stinse și dulci orchestre nevăzute, Și-apoi cu reverențe pomii s-au înclinat pîn' la pămînt. Ghirlănzi de flori îi leagă-n treacăt și-un arc sub fiecare ram Boltește-albastre perspective, sub care alte cete ninse Coboară pe pămînt din ceruri, venind cu candele aprinse Să facă și mai albă noaptea acestui alb epitalam. Așa-s în clipa asta toate, dar mîine albii cavaleri, Despodobiți de-atîtea grații, ce le-mprumută luciul lunii, Vor deveni ce-au fost de-a pururi: caișii, zarzării și prunii, Banalii pomi din fața casei, ce-i știu de-atîtea primăveri.

SUNT LĂCRĂMIOARELE-NFLORITE... de Veronica Micle

SUNT  LĂCRĂMIOARELE-NFLORITE... de Veronica  Micle Sunt lăcrimioarele-nflorite Și când duios mă uit la ele La tine mă gândesc, iubite, Și-mi amintesc vremile-acele Când înflorite lăcrimioare Cu drag îmi trimeteai tu mie, Și când era în orice floare Un semn de-amor, de bucurie. Ah ! florile atunce date N-a mai rămas nimic din ele – În vânt sunt toate spulberate, Simțirea ta, vremile-acele !