PLUMB - 1916
PLUMB
Dormeau adânc sicriele de plumb,
Și flori de plumb și funerar vestmânt -
Stam singur în cavou...și era vânt...
Și scârțâiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, și-am început să-l strig -
Stam singur lângă mort...și era frig...
Și-i atârnau aripile de plumb.
PASTEL
Buciumă toamna
Agonic - din fund -
Trec păsărele
Și tainic s-ascund.
Țârâie ploaia...
Nu-i nimeni pe drum;
Pe-afară de stai
Te-năbuși de fum.
Departe, pe câmp
Cad corbii, domol;
Și răgete lungi
Pornesc din ocol.
Tălăngile, trist,
Tot sună dogit...
Și tare-i târziu,
Și n-am mai murit....
DECOR
Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar:
Decor de doliu, funerar...
Copacii albi, copacii negri.
În parc regretele plâng iar...
Cu pene albe, cu pene negre
O pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular...
Cu pene albe, pene negre...
În parc fantomele apar...
Și frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Și pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar...
În parc ninsoarea cade rar...
AMURG
Trec corbii - ah, ”Corbii”
Poetului Tradem -
Și curg pe-nnoptat
Pe-un târg înghețat,
Se duc pe pustii...
Pe când, de argint,
În amurg de argint,
Se-aprinde crai-nou,
Pe zări argintii
Pe vastul cavou...
Iubito, ah, ”Corbii”
Poetului Tradem...
LACUSTRĂ
De-atâtea nopți aud plouând,
Aud materia plângând...
Sunt singur, și mă duce-un gând
Spre locuințele lacustre.
Și parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbește-un val -
Tresar prin somn, și mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se întinde,
Pe-aceleași vremuri mă găsesc...
Și simt cum de atâta ploaie
Piloții grei se prăbușesc.
De-atâtea nopți aud plouând,
Tot tresărind, tot așteptând...
Sunt singur, și mă duce-un gând
Spre locuințele lacustre.
GRI
Plâns de cobe pe la geamuri se opri.
Și pe lume plumb de iarnă s-a lăsat;
”I-auzi corbii”, mi-am zis singur...și-am oftat,
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.
Ca și zarea, gândul meu se înnegri...
Și de lume tot mai singur, mai barbar -
Trist cu-o pană mătur vatra, solitar...
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.
SONET
E-o noapte udă, grea, te-neci afară,
Prin ceață - obosite, roșii, fără zare -
Ard, afumate, triste felinare,
Ca într-o crâșmă umedă, murdară.
Prin măhălăli mai neagră noaptea pare...
Șivoaie-n case triste inundară -
Ș-auzi tușind o tuse-n sec, amară -
Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare.
Ca Edgar Poe, mâ reîntorc spre casă,
Ori ca Verlaine, topit de băutură -
Și-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.
Apoi, cu pași de-o nostimă măsură,
Prin întuneric bâjbâiesc prin casă,
Și cad, recad, și nu mai tac din gură.
AMURG DE TOAMNĂ
Amurg de toamnă pustiu, de humă,
Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt -
Departe plopii s-apleacă la pământ
În larg balans lenevos, de gumă.
Pustiu adânc...și-ncepe a-nnopta,
S-aud gemând amorul meu defunct,
Ascult atent privind un singur punct
Și gem, și plâng, și râd în hî, în ha...
TABLOU DE IARNĂ
Ninge grozav pe câmp la abator
Și sânge cald se scurge pe canal;
Plină-i zăpada de sânge animal -
Și ninge mereu pe-un trist patinor -
E albul aprins de sânge-nchegat
Și corbii se plimbă prin sânge...și sug;
Dar ceasu-i târziu...în zări corbii fug, -
Pe câmp la abator s-a înnoptat.
ninge mereu în zarea-nnoptată...
Și-acum când geamuri triste se aprind
Spre abator vin lupii licărind.
- Iubito, sunt eu la ușa înghețată.
SPRE TOAMNĂ
Pe drumuri delirând,
Pe vreme de toamnă,
Mă urmărește-un gând
Ce mă îndeamnă:
- Dispari mai curând !
În casa iubitei de-ajung,
Eu zgudui fereastra nervos,
Și-o chem ca să vadă cum plouă
Frunzișul, în târgul ploios.
Dar, iată, și-un mort evreiesc...
Și plouă, e moină, noroi -
În murmure stranii semite
M-adaug și eu în convoi.
Și nimeni nu știe ce-i asta -
M-afund într-o crâșmă să scriu,
Sau râd și pornesc înspre casă
Și-acolo mă-nchid ca-n sicriu.
Și mereu delirând,
Pe vreme de toamnă,
M-adoarme un gând
Ce mă-ndeamnă:
- Dispari mai curând...
