ÎNTÂLNIREA - de Ioana Voicilă Dobre

ÎNTÂLNIREA de  Ioana Voicilă Dobre Pe drum mergând îţi văd privirea Şi mult mă bucură-ntâlnirea Cu ochii cerului din tine! Şi uneori să plâng îmi vine La gândul că-ntr-o zi Aceşti ochi nu-i voi întâlni Când drumul meu s-o prăbuşi Sau cerul lor s-o nărui.

ZILELE - POEME - de Ioana Voicilă Dobre

ZILELE - POEME  de Ioana Voicilă Dobre Suntem normali adică, formidabili! Sub ochii tăi o lume nouă creşte. Sub mâna ta, un mugure-nfloreşte. Suntem normali adică, formidabili! Într-un sărut fiinţa mea se prinde de inimă şi iute ţi-o aprinde. Suntem normali adică, formidabili. O mângâiere te prelinge-n vene, balsam să-mi curgă-n  zilele-poeme.

 

PIERDUȚI - de Elena Oprică

PIERDUȚI de  Elena  Oprică Pierduţi în nepăsare  Ne minţim că-i bine Şi că nici nu ne doare  Că viaţa merge spre sfârşit  Mărşăluind mult prea grăbit  Fără nici o cătare  Ne-nvăluim în nepăsări  Tristeţea ne convine  Apoi plecăm în depărtări  Lăsând în urmă fraţi,părinţi  Trăind prin alte lumi fierbinţi  Cerşind la uşi străine  Aşa e-n astă vreme  O falsă fericire  Clădită pe-a noastră durere  El are, dar nu are ea Şi ce...le pasă lor cumva ?  Doar fraţi într-o grăire...

CÂTEODATĂ - de Larysa

CÂTEODATĂ de  Larysa Câteodată mă avânt  Fără teama de firesc...  Dar firescul aşteptând  Câteodată obosesc!  Stau un timp fără de "glas" Şi mă-ntreb cum de trăiesc ?!  Îmi spun că-i doar un popas...  Câteodată nu-l doresc!  Liniştea-i bună şi ea,  Lacrimile-mi mai opresc  Dar de stau prea mult aşa,  Mă tem că mă veştejesc... Şi-apoi, ce să mă mai fac?!  Încep iarăşi " a grăi"  Că doar asta-mi este leac  Patimilor inimii...  Câteodată mai cuvânt   Vorbe fără să gândesc  Dar la Dumnezeu rugând  Câteodată mă căiesc!  Dar mai am şi zile bune  Viaţa-n roz mi-o zugrăvesc Şi-ntr-atâta fericire  Câteodată mulţumesc...!

   

PRIN TRECEREA LUMII - de Manuela Cerasela Jerlăianu

PRIN  TRECEREA  LUMII de   Manuela Cerasela Jerlăianu Prin trecerea lumii vise despletite  Am cules puteri despământenite Și am prins tăcerea de aripa surdă Să înalț iubirea care-n mine zburdă. Însă părăsite am lăsat speranțe  În oglinzi de sfere puse la distanțe Și-o nedumerire mă lovește încă În hăul cu valea morții-scrisă-n stâncă. Risipesc nădejdi și mă-ntorc acasă Unde fericirea e o stea frumoasă Care ține cerul în aprinderi line  De cuvinte albe cu-nțelesuri pline.  Nu închin regrete prinse între văi  Unde văd cum cântă cete de flăcăi  Ci întorc privirea spre eternitate  Unde val de inimi în lumină bate.  Dar mă las zdrobită de doruri eterne  Când aripi de lacrimi le ridic din perne  Ca să mi te spele în tăcerea slută Când îngerii blânzi vin de o ascultă. Îți mai spun o dată că trecerea lumii  A înfipt în palmă colțul viu al lunii Și ne cheamă iar între vise moarte  Cu o vorbă blândă desenată-n șoapte.

RĂVAȘ DE DOR - de Eliana Popa

RĂVAȘ  DE  DOR de Eliana Popa Dragă măicuță, Ai plecat departe, Călătorind cu îngerii de mână, O lume nevăzută ne desparte Dar și-o iubire sfântă ne-mpreună! Pe-o aripă de dor ți-am scris răvașul, Și am chemat un înger mesager, Când înflorește-n luncă toporașul Să fie el, solia mea spre cer! La noi, au inflorit din nou bujorii, Bujorii tăi din marginea grădinii, Și dorul lor te cheamă când vin zorii Fiindcă le-nțeapă haina, mărăcinii! Și-n bătătură, nucu-și plânge dorul Îmbrățișând căsuța ta bătrână, Cu frunza lui a îmbrăcat pridvorul Și umbra și-o așterne pe țărână! În colțul cu icoane din odaie Domnul Hristos și-alăturea Măicuța, Și Sfântul Ioan și Sfântul Nicolae Așteaptă să le-aprinzi iar, mamă, căndeluța! Încă mai simt mirosul de tămâie Și busuiocul stă lângă icoană A mai rămas cărbune în cățuie Și lângă ea, albastra ta năframă! Iar dincolo, în camera cu vatră, Cea cu miros de pâine și gutuie, Doar pânze de păianjen pe corlată, Și trei ștergare agățate-n cuie.. Pământ și cer suntem cu toții, mamă Și pe pământ trăim ca venetici Însă când firul vieții se destramă Tot pământescul îl lăsăm aici! La tine-n cer, cum este, astăzi, mamă? Ești tânără, așa, precum un înger? Tu ești icoana mea ce-o țin în ramă

 

SPLINA - FUNCȚIILE ȘI LOCUL EI ÎN ORGANISMUL UMAN

  Splina ocupă loja splenică, cuprinsă între colonul transvers și diafragmă, la stânga lojei gastrice. Are o culoare brun-roșcată și o greutate de 180-200 grame. Are o formă asemănătoare unui bob de cafea, ovală, prezentând: trei fețe, trei margini și două extremități. 

   Se știe că țesutul splinei are rolul de filtru pentru sânge - am numit-o chiar, într-o postare anterioară, ”Banca de sânge a organismului uman” - și agenți patogeni. Splina lucrează ca un agent din umbră. Puțini sunt cei care pot spune cu exactitate unde se află splina și care este rolul acesteia în organism, deși este un organ esențial al sistemului imunitar, acționând, așa cum am amintit deja, ca un filtru pentru sânge. 

ASPECTUL  ȘI  LOCALIZAREA  SPLINEI

Splina este un organ relativ mic, care în condiții normale nu poate fi palpat din exterior. Are o lungime de aprox. 11 cm, o lățime de 7 cm și o grosime de 4 cm, cântărind între 150 g și 200 g. Forma splinei este asemănătoare unui bob de fasole, este moale la atingere, iar culoarea variază între roșu și violet.

Splina se află sub diafragmă, în partea stângă a abdomenului superior. Este învecinată cu stomacul, cu rinichiul stâng și cu pancreasul. De asemenea, este conectată cu organele învecinate prin țesutul conjunctiv. În exterior, splina este acoperită cu un strat conjunctiv (Tunica fibrosă), care protejează interiorul sensibil.

Din acest înveliș pornește pulpa splinei, care la rândul ei este împărțită în pulpa roșie (Pulpa rubra) și pulpa albă (Pulpa alba). Cele două jumătăți joacă roluri diferite. Denumirile diferă în funcție de aspect. Dacă am secționa splina, am observa țesutul roșu al pulpei roșii, în timp ce pulpa albă are aspectul unor noduli albi.

Splina este puternic alimentată cu sânge prin artera lienală, iar apoi din splină, sângele își continuă drumul spre ficat. Splina este deosebit de vascularizată: întregul sânge din organism este pompat de circa 500 de ori prin splină !

CARE  SUNT  FUNCȚIILE  SPLINEI  ?

Distrugerea eritrocitelor și trombocitelor bătrâne;

Transformarea hemoglobinei în bilirubină;

Un depozit foarte important de fier in organism (rezultat in urma descompunerii hemoglobinei);

Poate produce anticorpi (persoanele cărora le lipsește splina sunt mai predispuse la anumite afecțiuni bacteriene);

La fetuși, splina produce eritrocite și leucocite, însă către ultimele luni ale vieții intrauterine, această funcție este preluată de măduva oaselor.

Pulpa roșie este formată dintr-o plasă de țesuturi conjunctive foarte vascularizate (Reticulum splenicum), în care sunt reținute vechile celule de sânge (eritrocitele), care nu mai sunt suficient de elastice și care sunt apoi descompuse de macrofagi. Splina recicleaza fierul din hemoglobină (celulele roșii). 

Inclusiv cheagurile mici de sange si trombocitele „uzate” sunt sortate si descompuse de splina.

Pulpa albă aparține sistemului imunitar. Pe de-o parte stochează limfocitele (o clasă specială a celulelor albe) care se maturizează în splină. Aproximativ 30% din numărul total al celulelor albe sunt stocate astfel. Limfocitele reacționează la agenți patogeni precum bacterii, care prin sânge ajung în splină, reușind astfel să combată infecțiile. La nevoie, limfocitele stocate în splină sunt transportate în sânge. În plus, în pulpa albă se formează imunoglobulina, substanța specială de combatere a agenților patogeni.

În plus, splina stocheaza mereu o anumita cantitate de sânge care este apoi eliberată spre exemplu în cazul unei hemoragii în organism sau a unui efort sporit. De aici și durerile de splină pe care le resimțim uneori în timpul activităților sportive - eu îmi amintesc aceste dureri de la orele de sport....

SPLINA  DE-A  LUNGUL  VIEȚII

În perioada intrauterină, splina produce preponderent celule sanguine. Această funcție încetează după naștere, și este preluată de măduva osoasă. Dacă însă producția de celule de sânge este afectată de o boală a măduvei spinării (ex: leucemie), splina își reia funcția inițială.

Aceste funcții îndeplinite de splină, sunt preluate și de alte organe: măduva osoasă produce celule de sânge iar ganglionii limfatici combat agenții patogeni pătrunși în organism, fapt pentru care organismul uman poate supraviețui și fără splină. 

În cazul îndepărtării splinei, crește însă sensibilitate la anumiți agenți patogeni precum pneumococi și boli precum meningita și pneumonia. Din aceasta cauză se recomandă vaccinarea la termen, pentru evitarea riscurilor.

Sănătate și aveți grijă de voi !