PENTRU O MIREASĂ - de ionzubco

PENTRU  O  MIREASĂ de  ionzubco În urma mea e doar răstimp și plânsul,  Răstimp de agonie și nectar, Și o sărut în față la altar, Și îi zâmbesc, ademenind surâsul.  Și albul ei, din pură prevestire, Și ochii ei albaștri, de amor,  Ca două bolți, ce prevestesc fior  Într-un ocean de dulce fericire.   Au fost și clipe de dezamăgire,   Dar nu în ea, ci în trecut grotesc.  Pe ea în flori de nufăr o iubesc   Cu raze inocente de iubire.   Ah, floarea mea, tăcută și frumoasă! Frumos ți-e chipul în lumina mea Și mă revărs în frumusețea ta  Cu gingășii, știind că-mi ești mireasă.

TRISTEȚE DE TOAMNĂ - de Ioana Voicilă Dobre

 

TRISTEȚE  DE  TOAMNĂ de Ioana Voicilă Dobre  Razele calme şi duioaseSe-aşează trist pe-aleea meaDar frunzele-adormite-n cale-miNu simt nimic, simţeau cândva!

CĂLDURILE VERII S-AU DUS - de Ileana Mălăncioiu

 

CĂLDURILE  VERII  S-AU  DUS de  Ileana  Mălăncioiu  Căldurile verii s-au dus, e târziu, Tu eşti mai departe de lumina aceea purăÎn care te-am văzut fără să fii, Eu simt mai mult nevoia de căldură. Dar totul începe să nu mai fie aşa cum era, Pământul pare trist şi-nsingurat, În prăpastie cad frunze şi oameni La care nici nu te-ai fi aşteptat.  Pe muntele închis cu sârmă e pustiu, Toamna e galbenă ca un obraz de ceară,Sufletul meu ar vrea sa fie îngropatŞi să răsară iar la primăvară.

ACUM CÂNTECUL S-A SFÂRȘIT - de Magda Isanos

ACUM  CÂNTECUL  S-A  SFÂRȘIT de  Magda  Isanos Acuma cântecul s-a sfârșit. Nu știu de-i bine ori rău. Din frunze-am cântat. Dumnezeu, lângă mine stând, mi-a șoptit.  De fapt nu era Dumnezeu, era pom. Și câteodată-avea glas de om. "Sărbătorește, mi-a spus el, aceste câmpii dezmierdate și crește..."  Și ca o pasăre neînvățată m-am apucat să cânt. Eram mirată și bucuroasș, și nici n-am simțit cum trece anotimpul fericit !  Zburați, cântece, zburați departe, scuturați-mă de pământ și moarte, și preamăriți natura-n care încă e liniște și-nțelepciune-adâncă.

AMINTIRI - de Alexandru Macedonski

 

AMINTIRI de  Alexandru  Macedonski În mintea omului rămâne Tabloul fericirii stinse... Astfel tresar şi-n al meu suflet Reamintirile întinse;  Aci revad o albă casă...O horă, fete, fluturi, salbe,  Frunzişuri vii şi flori pe câmpuriŞi porumbei cu aripi albe!  Aci mă văd pe alte ţărmuri Pribeag prin ţările străine,  Pe margine de-albastre lacuri Cu negre stânci şi vechi ruine!  Aci revăd, revăd un tânăr... La braţ el poartă o femeie... Le bate inima-n unireŞi află-a raiurilor cheie!  Pădurea-n umbră le-nfăşoarăAmorul lor ca un tezaurŞi soarele prin frunze-apune În fundul unui cer de aur!  Dar, Doamne, pentru ce pe lume Când verşi atâta fericire Ne-o iei îndată ce ne-ai dat-oŞi-abia ne laşi o suvenire ?

ÎNSPRE CERURI LA DOMNUL IISUS - de Manuela Cerasela Jerlăianu

ÎNSPRE  CERURI  LA  DOMNUL  IISUS de  Manuela Cerasela Jerlăianu  Să prind lumina ce-n inimă bate  Mă duc înspre ceruri la Domnul Isus   Îl rog să coboare cu Sfânta dreptate  În trupul ce zace de teamă răpus.  Eu Doamne Isuse Cristoase aș vrea  Să merg cu Tine pe clipa de drum Și pace în spirit Lumina să-mi stea  Pe ploaie, pe viscol, pe ceață, oricum.  Eu Doamne pe tine din veci te iubesc  Dar sunt copilul pierdut printre stele  La tine mă-ntorc cu dor să-ți vorbesc  Că port pe umăr păcatele grele.  Eu parte îți sunt și Tu viață îmi ești  Tu sângele tău l-ai vărsat pentru mine Și moartea Isuse cu el biruiești  Schimbând pe pământ tot răul în bine.  Isuse Tu Doamne din lume aș vrea   Să iei povara păcatelor mele  Să bată Lumina din inima mea  Ca soarele tot și viața din stele.

   

SUBSTANȚA - de Manuela Cerasela Jerlăianu

 

SUBSTANȚA de  Manuela  Cerasela  Jerlăianu O substanţă căzută din dorul de iubire Îmi împrospătează speranţa. Mai rămâne să apară; Trupul bătut de vântul nebun Care se tratează cu: Arderea din soarele ce bate din raze fierbinţi Lovind în toată tevatura purtată pe umerii grei Ai pământului unde miroase a grindă moartăDin durerea coaptă a florilor de busuioc Cu gust amar și culoare pierdutăÎn gena grădinii pustii și abandonatăCare îşi plătise viaţa prin moarte Plecând în lumea umbrelor Cu dorul fierbinte de eternitate Când m-a lăsat să văd prin părul tău infinitulŞi prin ochii albaştri substanţa căzută din lacrima iubirii Pe care o luasei cu tine.