CAFEAUA de "creatorulmascat"

CAFEAUA   de  "creatorulmascat"  Cafeaua-i marea liniștită ce spumegă în asfințit.   Ea are malurile seci, dar pline cu parfum,   Parfum intens și cald și liniștit.   Mă-ntorci tu mare de pe-al vieții mele drum.   Cafeaua-i galaxia agitată cu stele mii și mii,   Le așez mereu în vis , în părul tău și-n diminețile pustii.   Oare când vei dori și tu să fii?   Galaxia mea; galaxia mea să știi!   Cafeaua-i strop de fericire ce îl consum mereu,   L-am injectat în venele,   În venele plăcerii mele,   Dar tot nu scap sunt depenedent și eu...   Cafeaua mea de dimineață,  Ești tu, divin satanic demon.   Ești moarte , ești și viată,  Ești și înger păzitor.