ÎN ORAȘUL CU TREI SUTE
DE BISERICI
de Ion Minulescu
În orașul cu trei sute de biserici,
De trei ani,
Sună clopotele-ntruna...
Și orașu-i plin de lume
Ce se-ntreabă:
― Unde-i sfântul ?
Unde-i sfânta fără nume ?...
Pentru cine sună-ntruna clopotele
de trei ani ?...
Preoții-mbrăcați în negru, ca și cioclii,
De trei ani,
Încruntați privesc mulțimea albă
adunată-n stradă,
Preoții-mbrăcați în negru păsărilor
mari de pradă
Tremură când văd mulțimea răzvrătită
de trei ani!...
― Unde-i sfântul ?
Unde-i sfânta fără nume ?
Să ne spună,
Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani ?
Cui trimitem noi atâtea lumânări
Și-atâția bani?
Unde-i sfânta iertătoare de păcate ?...
Să ne spună...
Și-ntrebările mulțimii răzvrătite
Se ridică
Ca și valurile mării frământate de furtună,
Și-n orașul cu trei sute de biserici
Parcă pică
Din văzduh amenințarea:
― Să ne spună... să ne spună...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
În orașul cu trei sute de biserici,
De trei zile,
Nu mai sună nici un clopot ―
nici un clopot de aramă;
Și orașul cu trei sute de biserici,
De trei zile,
Pare-a fi pictat în dosul unui geam
de panoramă !...
|
|
