UNEORI PETE... - de Maria Cătărău Medeanu

UNEORI  PETE...  de   Maria Cătărău Medeanu Uneori mă-ntreb cum e să visezi  Alteori mă trezesc în visul de ieri.  Să fi fost o pată pe un perete   Sau o viață pictată fără defecte  ?  Camera-i goală, lumina se stinge,  Aștept să se-ntoarcă  Cel care o aprinde.  Doar un contur și o poveste pe un perete  Unde e omul din spatele ei  Care să o regrete ?  Nu cred în minciuni și nici în povești  Care încep cu 'A FOST ODATĂ'  Și se termină când nu mai ești  Pentru că viața nu este ceea ce pare  Este chiar mult mai vie redată-n culoare.  Perete sau zid, oricine-ai fi  Tu ești rama care-o susții.  Nu este ușor să visezi,  Mai greu este să te trezești  Într-o cameră goală,  Cu un perete care nu spune povești.