joi, 9 februarie 2012

TUDOR ARGHEZI - CÂNTECE CU GURA-NCHISĂ








IATĂ, SUFLETULE...

Sufletule, iată stihuri fără chip,
Fără sunet și fără răspuns,
De pulbere și de nisip.
Primește-le, murmură-le.
Cuviincios m-apropii iar de tine
Fiindcă mă tem și fiindcă te-am văzut
Sălbatec și neliniștit.
Dau adăpost subt un acoperiș cu mine
Lui Dumnezeu și marilor minuni,
Cum aș putea să nu mă-nfricoșez ?


Le-am rupt să curgă fără șir,
Metanii deslânate,
Horbote, petice, borangicuri, frunze.
Aș încerca să stăm din nou la șoaptă
După ce dansurile s-au oprit
Și a tăcut orchestra.
Vreau să vorbim în graiuri desfăcute,
Și, dezlegând cuvântul de cuvinte,
S-alegem înțelesurile pe sărite.


Alt'dată am grăit în stihuri încălțate,
Croite măsurat și-mpodobite.
Am ostenit să-mi fie strânsă, limba în coturni
Și vreau s-o las să umble de acum desculță.




MAI  MULT  PĂMÂNT

Duc pământ pe tălpi
Cât cuprinde pământul.
Mi-am făcut opinci din șesuri,
Corăbii din talaze
Și aripi din vânturi.
Mai multe ape clocotesc în mine
Decât în matca mării,
Mai multe stele au sclipit,
Văzduh mai mult a fugit,
Umbră mai multă a trecut
Prin pasurile sufletului
Decât prin piscuri.


Drumețul înghețat pe creste
A fost adus pe targă.
Încălzește-i mâinile, maică,
La icoane,
Luminează-l cu vandela.
E bine în chilia ta,
E bine în sufletul tău.


Dă-i puțintică miere și-o prescure
Ține-l o sută de ani ascuns,
S-asculte, noaptea,
Lângă mâinile tale-mbătrânite,
Toaca blândă de utrenii.




TOATE  STELELE

Toate stelele care-au trecut
Prin zăbranicul meu
S-au ridicat înt-alte roiuri,
Intrând într-alte nopți.
Erau în plopi, s-au prins în brazi.
Erau în chiparoase, au intrat în tei.
Au fost în fântâni, sunt în ceruri,
Bună dimineața, luceafăr !
Geana de argint tremură ca zaua.
Ai fost pe un pieptar de fier
Și-ai răsărit în zare.
Bună dimineața, fetelor !
O să pliviți până la scăpătat,
Cu fotele întoarse pe brâu,
Stelele întârziate, încolțite, în pământ.






DE  PE  PODUL  RÂULUI

De pe podul râului
M-am uitat în unda lină,
Prin care s-a strecurat
Fumul vremii albastru.
Au trecut înnot păsările albe,
Cenușii și pestrițe,
Împinse de umbră de sălcii.
Au trecut și luntrile,
Au trecut și îngerii oglindiți.
Peste umărul meu se uită în ape
Mulțimea.
M-am ridicat: podul era pustiu.
M-am aplecat: mulțimea s-a întors.
Am vorbit și nu mi s-a răspuns.
Se uita și un copil în râu,
Uimit și el de frumusețea lui.
Vezi să nu cazi !
Vezi să nu cazi !





S-AU  DUS...

Când mi-a sărit pe dinainte,
Râul mi-a spus:
Vino cu mine,
Și nu m-am dus.
Când îmi trecu pe maluri
Vântul mia spus:
Vino cu mine,
Și nu m-am dus.
Când mi-a zburat de sus în jur,
Șoimul mi-a spus:
Vino cu mine,
Și nici cu șoimul nu m-am dus.
Și au trecut pe lângă mine,
Către apus,
Apele, vântul, stelele, șoimii,
Și au trecut și-alăturea s-au dus.






Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu