sâmbătă, 23 martie 2019

CASA DE BIJUTERII AMRAPALI




Amrapali bijuterii și istoria lor

Sună atât de magnific și regal, nu? Ei bine, cu siguranță, ei sunt. desene sau modele Amrapali sunt, practic, tribale, fine și netăiat piatră prețioasă de bijuterii. inspirația lor constă în elemente de bijuterii etnice. De asemenea, se face ținând cont de faptul metodele tradiționale, astfel încât desenele sunt autentice și mai aproape de cultura noastră bogată și moștenirea. Din moment ce a fost unic și tradițional a fost cea mai mare parte căutat de familiile regale și mai recent film stele și bogați Richie a societății.

Amrapali bijuterii, este o casa de bijuterii infiintata in anul 1978 de către Rajiv Arora și Rajesh Ajmera în Jaipur. Amrapali proiectează, produce și distribuie tribale, fine și netăiat piatră prețioasă de bijuterii.

Conceptul este creierul copilului de doi designeri talentati Rajiv Arora si Rajesh Ajmera. Ei au dat peste ea în timpul programului lor de absolvent așa cum a făcut parte din proiectul lor. Acești doi domni au luat la responsabilitatea de a împărtăși magia acestei bijuterii în întreaga lume și răspândirea farmecul și gloria ei. Ei bine, au făcut o treabă bună și House Of Amrapali de-a lungul anilor a câștigat o clientela fidela din Maharani Gayatri Devi, Angelina Jolie, Jennifer Lopez, Aishwarya Rai Bacchan, Kareena Kapoor pentru a numi doar câteva.






http://luxurylaunches.com/delhi/wp-content/uploads/2014/04/amrapali-jewellery-museum-jaipur-1-690x510.jpg






















https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/736x/60/49/1f/60491f88cab6605ba215019ff7bcee15.jpg




http://cdn.glamcheck.com/bollywood/files/2012/08/Nargis-Fakhri-Abhay-Deol-for-Amrapali-Jewels.jpg

Nargis Fakhri si Abhay Deol pentru Amrapali Jewels

http://datastore05.rediff.com/h1500-w1500/thumb/4F6259655A5464655B656B586A636B716D72/5pzfwlygefjk6bfu.D.0.Indian-Models-walking-the-ramp-for-Amrapali-Jewellers-on-Day-1-of-IIJW-2012-in-Mumbai--12-.jpg



http://datastore02.rediff.com/h1500-w1500/thumb/4F6259655A5464655B656B586A636B716D72/ue9v6nozgfnyzl5p.D.0.Indian-Models-walking-the-ramp-for-Amrapali-Jewellers-on-Day-1-of-IIJW-2012-in-Mumbai--8-.jpg


Mohit Rai -
Style Director
 Style Consultancy
BMumbai, India





vineri, 22 martie 2019

SPLENDIDE ESARFE





https://img0.liveinternet.ru/images/attach/d/0/141/629/141629390_21a.png






https://img0.liveinternet.ru/images/attach/d/0/141/690/141690676_1__2_.jpg







https://img0.liveinternet.ru/images/attach/d/0/141/690/141690678_1__4_.jpg





https://img0.liveinternet.ru/images/attach/d/0/141/690/141690686_1__12_.jpg







https://img0.liveinternet.ru/images/attach/d/0/141/690/141690690_141629.jpg







https://img0.liveinternet.ru/images/attach/d/0/141/690/141690688_1__14_.jpg






https://img0.liveinternet.ru/images/attach/d/0/141/690/141690684_1__10_.jpg






https://img0.liveinternet.ru/images/attach/d/0/141/690/141690682_1__8_.jpg





https://img0.liveinternet.ru/images/attach/d/0/141/690/141690680_1__6_.jpg









LOUISE RAYNER - 1832 - 1924 - pictoriță britanică







https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/30/Louiseraynerportrait.jpg



 Louise Ingram Rayner (1832 - 1924) a fost o artistă britanică - pictoriță -  de acuarelă.

Rayner s-a născut în Matlock Bath din Derbyshire. Părinții e
i, Samuel Rayner și Ann Rayner ( Manser) au fost amândoi artiști cunoscuți, Samuel fiind acceptat pentru o expoziție la Academia Regală la 15 ani. Patru dintre surorile lui Louise - Ann ("Nancy"), Margaret, Rose și Frances - și fratele ei Richard au fost, de asemenea, artiști. Sora ei cea mai mare, Ann Ingram Rayner (Nancy), a expus la Societatea Pictorilor în Acuarelă  și de trei ori la Academia Regală. 

Familia a trăit în Matlock Bath și Derby până în 1842, când s-a mutat la Londra.

Rayner a studiat pictura de la vârsta de cincisprezece ani, la început cu tatal ei și mai târziu cu prieteni ai familiei precum George Cattermole, Edmund Niemann, David Roberts si Frank Stone.

 Prima ei lucrare expusă, o pictura în ulei denumită "The Interior of Chapel Haddon", a fost prezentată la Academia Regală în 1852, prima dintr-o serie de uleiuri.

Din 1860, însă, mediul ei a fost acuarelă, pe care a expus-o în mai bine de 50 de ani prin organizații, printre care Societatea Lady Artist, Academia Regală, Royal Watercolor Society și Societatea Regală a Artistilor Britanici.


Louise locuia în Chester, în comitatul Cheshire, dar călătorea des, pictând peisaje britanice, în timpul verii din anii 1870 și 1880.

Picturile ei sunt scene foarte populare și foarte pitorești , care surprind caracterul "olde worlde" al satelor și orașelor britanice în perioada victoriană în plină expansiune. 

Picturile ei sunt astăzi foarte populare ca printuri și puzzle-uri. 

În jurul anului 1910 s-a mutat cu sora ei la Tunbridge Wells, iar mai târziu la St Leonards, unde a murit în 1924.


















































miercuri, 20 martie 2019

LEGENDA TRANDAFIRILOR - de George Coşbuc



LEGENDA TRANDAFIRILOR  

de George Coşbuc



O mamă tânără-ntr-un sat
Al Indiei, trăia iubită
De soțul ei și fericită
De multe câte i s-au dat.
Statornică-i trecea viața,
Cum trece-n farmec dimineața
P-un câmp frumos și plin de flori.
Și i-au dat zeii-ndurători
Un copilaș, ca el să fie
Cea mai înaltă bucurie
În traiul ei de rău scutit.


Dar într-o zi s-a-mbolnăvit
Cel dezmierdat din mână-n mână,
Și s-a zbătut o săptămână
Și-a opta zi el a murit.


Din lut era; s-a-ntors în lutul
Creării noastre-a tuturor !
Și mama-și blestema trecutul
Și se-ngrozea de viitor:
Vedea întreaga ei viață
Un câmp pustiu, prin care ea
Cu multă plângere-și ducea
Durerea timpului de față.


Și cu copilul mort la piept,
Aleargă nebunită mama
Și la picioarele lui Brama
În templu ea se duce drept.
Cuprinde gleznele mărețe
A zeului cu patru fețe
Și-n hohot tânguios de plâns,
Obrazul și-l lipește strâns
De piatra cea din veac cioplită.
Tu, patimă nebiruită
A dragostei, ce-o ai de noi,
Părinte! de ne dai un bine
De ce-l ceri iarăși înapoi ?
O, lasă-mi viu copilul, Doamne !
De ce m-alungi tu cu dureri
Din ziua caldei primăveri
În noaptea pustiitei toamne ?


Și-atunci prin templul luminat
Un sunet vâjâind scoboară,
Ca mulți vulturi ce grabnic zboară
Și-n piatră Brama s-a mișcat:
Femeie! Eu sunt mila milei,
În stânga am lumina zilei
Și vorbele, în dreapta port
Lumina gândului și fapta
Îmi voi deschide dară dreapta
Ca să-ți înviu copilul mort !


Tu mergi și cată pe pământ
O casă-n care niciodată
N-au fost dureri și nici nu sânt,
Și-acolo pune jurământ
Că ai să plângi viața toată;
Că de lumină vei fugi,
Fiind d-a pururi supărată,
Că n-ai să râzi cât vei trăi
Cel mort atunci va fi în viață !


Și cu nădejdea scrisă-n față
Ea pleacă, și din sat în sat
Prin toate casele-a-ntrebat.
Și a găsit în casa ceea
Că p-un fiu mort plângea femeia,
Și-ntr-altă casă plini de dor
Copiii plâng pe mama lor,
Și un bărbat în casa asta
Plângea că i-a murit nevasta.
Și nici o casă n-a găsit


Fără dureri, un loc scutit.
Și s-a întors la templu mama,
Nu-i nici o casă-n lume, Brama,
Scutită de dureri și-amar.
Părinte-al vieții, e-nzadar,
D-aș alerga prin lumea toată
O, lasă-mi viu copilul, tată !


Și ca un tunet depărtat,
Prin templul sfânt s-a ridicat
Un vuiet aspru de furtună
Și-un glas puternic: Ești nebună
Vreai întuneric ? Dar să-mi spui,
Poți face-ntunecime plină,
În locul unde nu-i lumină ?


Și întuneric unde nu-i
Tu faci lumină ? Zile triste
Fără plăceri tu cum le crezi ?
Și de există alb, nu vezi
Că negru-l face să existe ?
Aceasta tu nu o-nțelegi ?
Vrei pentru tine alte legi ?
Dar pentr-un om stricat la minte
Nu schimbă zeii ce-au făcut
Ce-a fost în veci ce au trecut,
În veci va fi de-acu nainte,
Și cei vii de vor înceta
Să râdă, blestămându-și soartea,
Cei morți din groapă s-or scula
Și-or râde ei! Nimic nu-i moartea,
Viața-i tot! Auzi cuvântul:
Nebunii n-au nimic d-ajuns !


Și biata mamă n-a răspuns
Plângând a-nmovilit pământul,
Pe fiul ei l-a dat lui Iama.
Și-a plâns o zi întreagă mama,
Mormântu-n brațe ea l-a strâns,
Și-o noapte-ntreagă a tot plâns.
Și-a tresărit în zorii zilei
Și-o clipă s-a pierdut în vis:
O mângâiere i-a trimis
Din ceruri Brama, mila milei !
Din lacrimile plânse-n zori
A răsărit o albă floare,
Și peste noapte-a ei plânsoare
S-a prefăcut în roșii flori.
Erau frumsețile luminii
Dar aveau spini, și-atâta ce-i ?
Ea, biata, nu mai vede spinii
Și-adună flori, și mâna ei
Îi sângeră, dar nu o doare,
Că pentru-un spin avea o floare


Așa e scris în cartea sfântă
A legii legilor. D-atunci
Răsar aceste flori pe lunci.
Flăcaii-n poezii le cântă
Și le slăvesc d-atunci pe drept,
Nevestele le pun la piept
Și fetele le pun în plete.
Și-n templul zeilor doi miri
Împodobesc cu flori vestmântul
Și mame triste pe mormântul
Copiilor pun trandafiri.
De ei cine-și ascunde fața
De teamă că de ghimpi sunt plini ?
Și dacă viața are spini,
De ce te plângi că-i rea viața ? 














marți, 19 martie 2019

E TRIST CĂND NI SE DUC PĂRINȚII - de Emilia Plugaru






E  TRIST CĂND NI SE DUC PĂRINȚII



de  Emilia  Plugaru      


E trist când ni se duc părinţii…
E trist…suntem bătrâni şi noi,
 Iar toamna vieţii e haină,
Ne lasă dezgoliţi în ploi…


Păşeau încet, vorbeau încet,
 Copii bătrâni, copii erau…
Ne supăram pe ei,
 Iar ei mereu, oricum iertau…


E trist când ni se duc părinţii
 Atunci când încă mai trăiesc,
 Ni se par veşnici, ne grăbim,
 Nu observăm cum se topesc…


Zâmbesc cu lacrimi, cu durere,
 De parcă-şi iau un rămas bun,
 De parcă ne-ar ruga, tăcuţi
 Să ne oprim un pic din drum.


Să le vorbim mai pe îndelete,
 Ceva mai mult să-i ascultăm
 Vom fi bătrâni, cândva, ca ei,
 Dar acest lucru îl uităm


E trist când ni se duc părinţii…
Azi tineri nu suntem nici noi…
Copaci-mbătrânesc, se frâng,
 Dar vor veni vlăstare noi…











luni, 18 martie 2019

LACUL - de George Topîrceanu


0003.JPG


LACUL 

de George Topîrceanu


În grămezi greoaie, norii
Dintr-o parte străbătură
Și de chipul lor pătrunsă,
Fața lacului e sură.


Lângă apă, singuratic,
Plopul trist, fără veșmânt,
Jeluindu-și frunza moartă
Se îndoaie după vânt.


Pleacă unde după unde
Și mișcarea lor domoală
Colo-n trestie pătrunde,
Legănând o luntre goală...


Mult aș vrea în feeria
Unei nopți de mai, senine,
Să plutesc pe apa-ți clară,
Cu iubita lângă mine,


Și a undelor poveste
Nesfârșită, s-o ascult...
Dar așa, cum ești acuma,
Lacule, îmi placi mai mult !



0004.jpg




miercuri, 13 martie 2019

PRIMĂVARA MEA - de Zorica Latcu




PRIMĂVARA  MEA


de  Zorica Latcu 


Crescut-au ghiocei în fulgi de nea?...
 Atât de albă-i primavara mea!
 Mi-i sufletul de patimi neatins
 Și cerul floare peste el a nins;
 Aleasă floare de mătăsuri moi
 A nins în noapte peste pomii goi
 Și i-a învelit în borangic ușor.
 A prins o boare, caldă ca un dor, 
 S-adie rar miresmele din Raiu.
 Al fluturilor măiestrit alaiu
 A curs în suflet, liniștit și blând, 
 Pe căi de taină, din adânc de gând.
 Și sus, deasupra albei năluciri, 
 Plutește raza sfintelor iubiri.
 Dă primaverii-n duhul meu lumini
 Și se răsfrânge-n ochii tăi senini.