VALENTINE'S DAY - GIF - INIMI / HEARTS

 

DE CE AI PLECAT ? - de Tudorache Viorel

 

DE  CE  AI  PLECAT  ? de  Tudorache Viorel De ce-ai plecat când eu de tine Nevoie am, ca de-un medicament ? Te-ai dus spre zări ce-mi sunt străine De ce-ai plecat iubito...spune drept ? Dă-mi ochii-ți verzi să-i mai sărut odată Și-apoi n-o să-ți mai cer nimic Mai dă-mi îmbrățișări de altădată C-ai fost fetițo, tot ce am iubit Îmi este dor de inima-ți vibrândă Ce cu-al ei cânt, timpane-mi încălzea De ce-ai plecat, și ai lăsat flămândă Iubito inima-mi...ce te iubea ? Și dup-atâta timp, printre nămeți De ce-ți mai caut oare pasul De ce mai reușești ca să mă-mbeți Precum îmbată vinul, turmentatul ? Când pătură de nea, peste Pământ s-așterne De ce nu încetează, inima-mi să te cheme ?

FASCINANTA INDIE - MIRESE - NUNTA INDIANA

 

TĂCEREA TA - de Larysa

 

TĂCEREA  TA de  Larysa Când tăcerea ta mi-e moarte  Iar iubirea mi-e prăpăd Sunt prea slabă...slabă-n toate, Nu respir, căci nu te văd...  Cu ce trâmbiţe şi surle Sufletu-mi să te mai cheme ?! S-o fi săturat să urleŞi de dor, abia mai geme...  Câtă viaţă e pe-afarăCâtă floare e-n copaci, Tot ce simt că mă-nconjoarăE-un descântec ce mi-l faci...  Că-n atâta depărtare Ce ne-mprăştie prin zări Nu e aşa încântare Ca-n al tău cuvânt de ieri...  Ce te-ai obosit în noapte Să-l scrii, dacă-n el nu crezi ?! Inima-mi pornise-a bate Tot visând la caii verzi...  Acum zac de-o suferinţă Ce devine alarmantăÎntr-a firii neputinţăSperanţa mi-e oscilantă... M-a răpus cu îngâmfare Vraja-ţi, ca o boală grea Când, de-atâta nepăsare Moarte mi-e tăcerea ta...

LA SEMĂNAT DE PRAF DE STELE - de Marius Robu

LA  SEMĂNAT  DE  PRAF  DE  STELE de Marius Robu Când mă gândesc la tine zbor,  Ai semănat aripi în mine  Şi m-ai lăsat încet să mor,  Grăbindu-te să-ţi fie bine. Când mă gândesc la tine cad,  Ai semănat în mine pietre,  Pe care le-ai furat din vad  Şi le-ai zidit cu foc în vetre. Când mă gândesc la tine ard,  M-asemăn unui meteor;  Mi-ar trebui un miliard  De ani cereşti, să scap de dor. Din ochii tăi murind subit,  Să pot de-a pururi accepta  C-am fost doar un meteorit  De lacrimi pe retina ta.

FEMEIE LUMINOASĂ - de Benjamin Fondane

 

FEMEIE  LUMINOASĂ de  Benjamin Fondane Femeie luminoasă ca şesurile-n toamnă,dă-mi gâtul tău, cuib moale cu paseri de azur, dă-mi mânele, mai pure ca pietrele din râuri  - femeie cu gândirea ca un polen netrebnicşi carnea ca oricare gândire mai zămoasă. Femeie, pământ negru, te vreau şi te iubesc, aş vrea să-l ar, să-l semăn, să-l secer şi să-l macin, pământ proaspăt în care dormiră toţi ai mei, pământ tânăr în care mi-i tânără chemarea, pământul unde-n urmă vreau să adorm şi eu. Şi vreau  -  în ciuda celui ce seamănă-n deşert nisip şi foc, cu umbra la brâu şi soare-n ceafă grăuntelui lumină să-i dăruiesc şi apă;aş vrea să-l ar, să-l seamăn, să-l secer şi să-l macinşi-aş vrea s-adorm cu grâul cel bun la căpătâi, pământ, matrice dată din ziua cea dintâi, în care mă aşteaptă, ca-ntr-o oglindă, chipul.

GRĂDINA - de Larysa

  

GRĂDINA de  Larysa Stau nemişcată-n întuneric  Visându-mă într-o grădină  Şi-n visu-acesta ezoteric  Văd multe flori, multă lumină, Văd fluturi răsfăţaţi de soare Şi pe-o băncuţă colorată, Zace, de vânt ruptă, o floare,  De multă ploaie, înecată... Pe o alee pietruită Vine un chip ca cel de înger  Într-o tăcere infinită  Şi aruncând priviri de fulger,  Pare să caute ceva  Prin toată-a florilor splendoare Şi vrând să alunge cumva  Dorul ce-l poartă pentru-o floare,

VRAJA - de Larysa

VRAJA de  Larysa Lasă-mi vraja să mă ducăPe tărâmuri de poveşti, Umblând, a nopţii nălucăPe cărări nepământeşti...  Nu mă-ntoarce ca-n pustie Într-o viaţă de real, Mai bine nu poa' să-mi fie Ca-ntr-un veac imaginar...  Lasă-mă în densa ceaţăDintr-un basm încă nescris Unde, fără de speranţăRătăcesc cu dor nestins...  Nu e vreo nenorocire Să visezi că eşti iubit Într-atâta neiubire Ce în lume s-a-nmulţit... Şi nu-i vremea ca de moarte... Hai să mai trăim puţin În vidata libertate Ca-n blestem de dulce chin...  Mă coboară sau mă urcă...Poartă-mă cum îţi doreşti, Numai vraja să mă ducăPe tărâmuri de poveşti !

NICI O VESTE DESPRE TINE - de Boris Ioachim

NICI O VESTE DESPRE TINE de  Boris Ioachim Oare minte mă mai ţii Când ţi-s clipele pustii? Când în geamuri bate luna Sau le zgâlţâie furtuna?  Când ninsoarea scaldă firea Tot aprinsă ţi-e privireaŞi în amintiri zâmbeşti Spre minuni dumnezeieşti?  Într-adins, cătându-ţi locul, Oare te-a găsit norocul? Sau pierdută-n dimineţi Te mai plimbi printre tristeţi?  Te întreb, fiindcă, vezi bine, Nu-i vreo veste despre tine Nici în rugul înserării –Nici în albăstreala zării. Şi-n zadar şopteşte vântul, Fiindcă nu-i pricep cuvântul Iar în poleiala lunii Văd doar semnele minciunii.  ...Oare minte mă mai ţii Că mai sunt printre cei vii,Şi, abătut, sub anii răi, Mai visez la ochii tăi?  Mă întreb, mă tot întrebŞi-ndoieli în mine fierb:Ţi-o fi rău, sau ţi-o fi bine? –Nici o veste despre tine...

CURÂND.... - de Elena Oprică

CURÂND.... de  Elena  Oprică Mă vei uita iubire,  Curând mă vei uita,  Iluzii de simţire  Vor fi trecut deja... Şi toată adorarea  Ce-n vise m-a atins,  Va fi pierdută-n marea  De jar, ce m-a cuprins.  Curând voi fi doar umbră De stea, pe cerul tău Şi-o adiere sumbră A unui trist ecou...  În ceaţă-mi va fi locul Şi-n tulburi amintiri,  Stins îţi va fi şi focul Şi dulcile-ţi porniri ...  Dar eu n-am să mă supăr  Că-ţi mor încet în gând Şi-ncerc să mă astâmpăr  Ca să mă uiţi curând...

CE EȘTI ?! - de Elena Oprică

 

CE  EȘTI  ?! de  Elena Oprică Te simt ca pe un abur de divin  Te gust ... licoare dulce sau pelin ?!  Mă-mbăt cu-nmiresmate adorații  Apoi adorm în temeri și-n tentații ...  Mă plimb cu tine prin grădini de soare Și ocolind nisipurile mișcătoare,  Respir adânc aeru-mi încărcat de zboruri  De fluturi nesfârșiți trecând în stoluri.  Adulmec podul pe care mă treci  Deasupra unor ape tulburi, reci,  Mă ții de mână strâns, fără să știi,  Că în adâncuri, fără tine aș pieri ...  Acum mi-e bine și apoi îmi este rău,  Depind se vede, de acel cuvânt al tău Șoptit, strigat, ce naște-n mine o chemare Și-mi zbate-n gând, sfioasă, tainică-ntrebare:  Ești sfânt sau înger, căci vreun muritor nu ești ...  Poate ești zmeul, poate prințul din povești,  De revărsat-ai în viața mea așa de lumină, Fără știință, nici tu, nici eu s-avem vreo vină ?!