TĂCEREA TA
de Larysa
Când tăcerea ta mi-e moarte Iar iubirea mi-e prăpăd Sunt prea slabă...slabă-n toate, Nu respir, căci nu te văd...
Cu ce trâmbiţe şi surle Sufletu-mi să te mai cheme ?! S-o fi săturat să urleŞi de dor, abia mai geme...
Câtă viaţă e pe-afarăCâtă floare e-n copaci, Tot ce simt că mă-nconjoarăE-un descântec ce mi-l faci...
Că-n atâta depărtare Ce ne-mprăştie prin zări Nu e aşa încântare Ca-n al tău cuvânt de ieri...
Ce te-ai obosit în noapte Să-l scrii, dacă-n el nu crezi ?! Inima-mi pornise-a bate Tot visând la caii verzi...
Acum zac de-o suferinţă Ce devine alarmantăÎntr-a firii neputinţăSperanţa mi-e oscilantă...
M-a răpus cu îngâmfare Vraja-ţi, ca o boală grea Când, de-atâta nepăsare Moarte mi-e tăcerea ta...
|
|
