GRĂDINA - de Larysa

  

GRĂDINA de  Larysa Stau nemişcată-n întuneric  Visându-mă într-o grădină  Şi-n visu-acesta ezoteric  Văd multe flori, multă lumină, Văd fluturi răsfăţaţi de soare Şi pe-o băncuţă colorată, Zace, de vânt ruptă, o floare,  De multă ploaie, înecată... Pe o alee pietruită Vine un chip ca cel de înger  Într-o tăcere infinită  Şi aruncând priviri de fulger,  Pare să caute ceva  Prin toată-a florilor splendoare Şi vrând să alunge cumva  Dorul ce-l poartă pentru-o floare,