RAȚIUNE PIERDUTĂ
de Elena Oprică
De-ar fi această lume Ocean de raţiune, Culoarea sa ar fi Negru,aproape gri...
N-ai mai vedea petală,De fluturi aripioară,Nici auriu de soare, Pierdut adânc în mare.
De-aş tot purta cămaşăPrea albă şi trufaşă,De dor s-ar gălbeni, De jale ar ' negri...
Să fiu eu "Raţiunea", N-aş mai cânta minunea Din dimineţi cu rouă,Din nopţi cu lună nouă...
Aş adormi-n tăcere Trezindu-mă-n durereŞi într-o-nţelepciune M-aş pierde fără urme.
Un glas temut de-aş fi, De sete aş muri Iubind doar cu măsurăCând inima-i furtună...
De-aş fi un suflet mic, N-aş cuteza să zic: Eu de atâta sete Raţiunea-mi se pierde.
|
|
