Se afișează postările cu eticheta VARĂ. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta VARĂ. Afișați toate postările

miercuri, 19 august 2020

ROCHIILE CU VOLANE





Rochiile cu volane nu sunt doar frumoase dar ne pot ajuta sa ascundem anumite imperfec'iuni ale corpului - un bust mic, cu umeri ingusti pe care asezam un volan amplu, ne acopera neajunsurile si ne da chiar un aer extravagant. La fel si volanele din partea de mijloc sau din partea de jos a taliei, ne pot ascunde cativa colacei sau....dimpotriva, daca suntem cam slabute, volumul rochiei ne implinesc putin formele. Aveti in imaginile de mai jos, cateva exemple care sper sa va inspire.





















































duminică, 16 august 2020

SOARELE ZILEI... - de Elena Oprica





SOARELE  ZILEI...


de  Elena  Oprica


Ce mai luminezi tu, Soare
 Când pământul e-înegrit
 De imensă întristare,
 De vise care s-au frânt...!?


 Cui mai dăruieşti tu raza
 Din "duminici luminate"
 Când durerea ne e oaza
 De întunecimi, de moarte !?


 Lasă-te mai bine-n ceaţă,
Bine-ascuns în nori de fum...
 Astăzi, viaţa nu e viaţă,
Doar cenuşă e şi scrum...!


 Ce mai luminezi tu, Soare
 Când tot cerul ne umbreşte ?!
 "Luminez pe-acela care,
 În dureri de-acum trăieşte ...!"









luni, 3 august 2020

POVESTEA CODRULUI- de Mihai Eminescu



POVESTEA  CODRULUI


de  Mihai  Eminescu



Împărat slăvit e codrul,
Neamuri mii îi cresc sub poale,
Toate înflorind din mila
Codrului, Măriei-Sale.


Lună, Soare și Luceferi
El le poartă-n a lui herb,
Împrejuru-i are dame
Și curteni din neamul Cerb .


Crainici, iepurii cei repezi
Purtători îi sunt de vești,
Filomele-i țin orchestrul
Și isvoare spun povești.


Peste flori, ce cresc în umbră,
Lângă ape pe potici,
Vezi bejănii de albine,
Armii grele de furnici...


Hai și noi la craiul, dragă,
Și să fim din nou copii,
Ca norocul și iubirea
Să ne pară jucării.


Mi-a părea cum că natura
Toată mintea ei și-a pus,
Decât orișice păpușă
Să te facă mai presus;


Amândoi vom merge-n lume
Rătăciți și singurei,
Ne-om culca lângă isvorul
Ce răsare sub un tei;


Adormi-vom, troieni-va
Teiul floarea-i peste noi,
Și prin somn auzi-vom bucium
De la stânele de oi.


Mai aproape, mai aproape
Noi ne-om strânge piept la piept...
O, auzi cum cheam-acuma
Craiul sfatu-i înțelept!


Peste albele izvoare
Luna bate printre ramuri,
Împrejuru-ne s-adună
Ale Curții mândre neamuri


Caii mării, albi ca spuma,
Bouri nalți cu steme-n frunte,
Cerbi cu coarne rămuroase,
Ciute sprintene de munte -


Și pe teiul nostru-ntreabă
Cine suntem, stau la sfaturi,
Iară gazda noastră zice,
Dându-și ramurile-n laturi


– „O, priviți-i cum visează
Visul codrului de fagi!
Amândoi ca-ntr-o poveste
Ei își sunt așa de dragi!" 







joi, 23 iulie 2020

CÂTEODATĂ - de Larysa


                                                                                                                                                                    

CÂTEODATĂ

de  Larysa

Câteodată mă avânt
 Fără teama de firesc...
 Dar firescul aşteptând
 Câteodată obosesc!
 Stau un timp fără de "glas"
Şi mă-ntreb cum de trăiesc ?!
 Îmi spun că-i doar un popas...
 Câteodată nu-l doresc!
 Liniştea-i bună şi ea,
 Lacrimile-mi mai opresc
 Dar de stau prea mult aşa,
 Mă tem că mă veştejesc...
Şi-apoi, ce să mă mai fac?!
 Încep iarăşi " a grăi"
 Că doar asta-mi este leac
 Patimilor inimii...
 Câteodată mai cuvânt 
 Vorbe fără să gândesc
 Dar la Dumnezeu rugând
 Câteodată mă căiesc!
 Dar mai am şi zile bune
 Viaţa-n roz mi-o zugrăvesc
Şi-ntr-atâta fericire
 Câteodată mulţumesc...!