CÂTE FLORI TREBUIE SĂ AIBĂ UN BUCHET ?

CÂTE  FLORI  TREBUIE  SĂ  AIBĂ  UN  BUCHET ? Stiți ce reprezintă numărul florilor dintr-un buchet ? Unei domnișoare frumoase este suficient să îi oferi un trandafir pentru a-i atrage atenția, dar unei doamne mai în vârstă trebuie să îi oferi un buchet cu cel puțin 5 flori. Numărul florilor dintr-un buchet este foarte important și are semnificațiile lui. Florile au fost dintotdeauna mesagerii iubirii, ai admirației și ai eleganței. Niciun cadou, oricât ar fi de special sau de scump, nu este complet, dacă nu este însoțit și de un buchet de flori. Dar numărul florilor este la fel de important precum aranjamentul floral. Iată care este mesajul ascuns într-un singur fir de floare sau într-un buchet cu mai mulți trandafiri. 1 singur trandafir – poate însemna atracție, dorință și dragoste la prima vedere. O singură floare se oferă doar femeii iubite, căreia vrei să îi atragi atenția. Și femeile pot oferi bărbaților un trandafir, dar într-o singură situație. Trebuie să fie tăiat scurt și prins la rever, la o cină festivă, la o gală sau la o aniversare deosebită. 2 flori sau 2 trandafiri – se cumpără doar când se merge la înmormântarea unei persoane tinere. 3 trandafiri – vorbesc despre prețuire, iubire și atașament și se oferă logodnicei, soției sau unei femei căreia îi faci curte. 5 flori sau 5 trandafiri – reprezintă admirație, respect și afecțiune profundă. El se oferă mamei, rudelor mai în vârstă, doamnelor sau soțiilor cu ocazia unor evenimente speciale, aniversări sau petreceri. 7 trandafiri – este un număr margic, care va impresiona orice femeie. El vorbește despre o pasiune profundă și despre legământul de a-i fi fidel toată viața femeii iubite. 7 trandafiri sau alte flori se oferă în special femeii iubite, indiferent de vârstă sau de context. 9 flori – transmit unul dintre cele mai emoționante mesaje: 'Vreau să fim împreună pentru totdeauna!'. Un buchet cu 9 flori sau cu 9 trandafiri reprezintă un jurământ de fidelitate. Tot 9 flori mai pot fi oferite și la aniversarea unei vârste înaintate, unei doamne pe care o prețuiești sau mamei. 11 trandafiri – este un buchet care vorbește despre un admirator secret. 15 flori sau trandafiri – transmit un mesaj plin de căință, în cazul în care trebuie să îți ceri iertare pentru o gafă dureroasă sau pentru o greșeală pe care nu o mai poți repara. CÂND  NUMĂRUL  FLORILOR  ESTE  PAR Un buchet cu număr par de flori, fie ele 4, 6 sau 8, se cumpără pentru înmormântare sau pentru a aduce un omagiu la mormântul cuiva drag. Pe coroanele de înmormântare se folosește tot un număr par de flori. Acest lucru a devenit o tradiție la români și la moldoveni, mai puțin întâlnită la alte popoare. Una dintre explicații ar putea veni de la superstiția conform căreia numărul de flori cu soț îi este dedicat celui care a plecat pe lumea cealaltă ca să își găsească acolo un soț sau un tovarăș. CÂND  NUMĂRUL  FLORILOR  ESTE  IMPRESIONANT Se spune că femeilor trebuie să le oferi întotdeauna un buchet cu număr impar de flori. O femeie este ea însăși o floare care completează buchetul. Cu cât numărul florilor este mai mare, 21, 25, 37 sau 45 cu atât va fi mai impresionată. Un buchet cu 25 de flori transmite un mesaj de felicitare, când persoana respectivă se căsătorește, devine mamă sau are un succes deosebit în carieră.  55 de flori transmit un mesaj despre o dragoste matură, înțeleaptă, care va dura până la sfârșitul vieții.  Iar 99 de flori constituie un buchet extravagant, destinat unei femei deosebite pe care vrei cu tot dinadinsul să o cucerești. 99 de trandafiri vorbesc despre aventuri și despre o pasiune nebună.

CODUL BUNELOR MANIERE IN PURTAREA GENTILOR

CODUL BUNELOR MANIERE IN PURTAREA GENTILOR Indiferent de ocazie, fiecare femeie care se respectă, are ca  accesoriu o geantă, fie mai mică sau mai mare.  Utilitatea genților este foarte bine cunoscută de noi femeile.  Purtarea genților nu se face oricum, ci după câteva reguli,  care sunt cuprinse într-un  „Cod al bunelor maniere”  al genților. Aceste reguli au fost făcute pentru a scoate  în evidență stilul, eleganța și personalitatea femeii. In funcție de mărime, formă și culoare, geanta poate da  indicii despre felul femeii care o poartă și este o amprentă  a stilului și educației ei. Fie că este o femeie elegantă,  cochetă, pretențioasă sau nonconformistă care preferă  comoditatea, geanta poate scoate în evidență toate aceste lucruri. Gusturile nu se discuta, însă trebuie să avem în vedere  la alegerea genții, calitatea acesteia, deoarece durata  depinde de calitatea materialului din care acesta este facută.  Lăsând la o parte prețul, stilul și/sau preferințele, geanta  este pentru multe dintre noi, un obiect sacru, unde  doar noi avem acces la conținut. Indiferent de tipul genții, fie că alegi să porți o geantă de  mână, de umăr, cu una sau două toarte, de afaceri sau tip  plic, există câteva regului cuprinse în   „Codul bunelor maniere” . 1. - Geanta niciodată nu are voie să fie așezată pe masă, fie  ea din restaurant, sufragerie sau sala de ședințe, indiferent  de cât de frumoasă este sau a cărui brand îi aparține. 2. - Niciodată geanta nu este bine să fie așezată pe podea  din două considerente: în primul rând nu este igienic, iar în  al doilea rând o vorbă din popor spune  că „îți alungi norocul la bani”. 3. - Purtarea genții se face în mâna stângă sau pe umărul stâng  dintr-un motiv foarte bine întemeiat: partea dreaptă a  corpului este destinată socializării. Când saluți pe cineva  sau faci cunoștință folosești mâna dreaptă, iar purtarea  genții pe partea stângă te va scuti de mutarea genții de  fiecare dată când saluți, dai mâna etc. 4. - Gențile mari pot fi așezate pe un scaun alăturat în partea  dreaptă atunci când mergi la restaurant. 5. - Niciodată să nu îți așezi/atârni geanta de spătarul scaunului,  doar în situația în care, scaunul pe care ești așezată este  cu spătarul spre perete. 6. - Geanta clutch purtată la ocazii, poate sta doar în două  locuri: în poala ta sau în spatele tău pe scaun. 7. - Niciodată să nu întrebi o altă femeie dacă geanta ei  este cu adevărat de firmă, dacă este cu adevărat din  piele și cu siguranță să nu întrebi prețul. 8. - Curățarea genții ține de bunul simț, dar o putem  încadra  la reguli. Este de preferat ca lucrurile care se găsesc  într-o geantă să fie așezate în ordine, deoarece s-ar putea  ca cei din jurul tău să vadă din greșală dezordinea ta  și să te judece. Un sfat și nu o regulă: dacă îți permiți, ar fi bine să nu  ai o singură geantă, aceeași pentru toate ocaziile.  În viața unei femei ar fi bine să existe măcar trei tipuri  de genți: un clutch sau o geantă plic, o geantă de umăr  și una de mână.  De asemenea, o geantă de calitate, mai scumpă te va  scuti de cheltuieli ulterioare, deoarece durata de viață  este mai ridicată decât a două - trei genți mai ieftine. Un ultim sfat: geanta trebuie aleasă în funcție atât  de înălțimecât și de forma corpului tău. O geantă  aleasă bine îți poate scoate în evidență atuurile și  îți poate ascunde micile defecte.

GHIDUL ARANJĂRII MESEI

Aranjarea mesei nu este foarte complicată pe cât poate părea la o primă impresie. Există câteva reguli care pornesc de la faptul că totul trebuie să fie logic și să aibă sens în aranjarea mesei. Există trei tipuri de aranjare a mesei:

-  aranjamentul de bază

- aranjamentul informal

- aranjamentul formal.

Indiferent că suntem la restaurant, în familie, la o cină protocolară sau luăm masa la niște prieteni există două reguli de bază pe care toți trebuie să le știm:

- tacâmurile se utilizează în ordinea felurilor de mâncare ce vor fi servite, începând din exterior spre interior;

- furculițele sunt plasate în stânga iar cuțitele în dreapta farfuriei, cu mici excepții.

Regula de bază în cadrul acestui aranjament este simetria, toate elementele fiind dispuse la distanțe egale, creându-se un aspect vizual armonios. Aranjamentul se face în funcție de meniul servit, astfel că nu veți regăsi nimic în plus față de felurile de mâncare ce vor fi aduse la masă. Nu mai mult de șase feluri de mâncare vor fi servite la o masă formală. De obicei meniul conține următoarele feluri de mâncare:

- aperitiv – fructe de mare

- supă sau fructe

- pește

- felul principal

- salată

- desert

Rețineți că ordinea servirii poate să difere, în funcție de acest detaliu, tacâmurile vor fi aranjate diferit. Ordinea folosirii lor va fi întotdeauna dinspre exterior spre interior. Numărul elementelor vor fi mai multe decât în cazul aranjamentelor precedente. Nu vom găsi mai mult de 3 furculițe și 3 cuțite pe fiecare parte, exceptând masa la care se servesc și fructe de mare.

FARFURIILE

- Farfuria de serviciu (de mari dimensiuni) este prima așezată pe masă în centrul aranjamentului. Ea servește drept suport pentru celelalte farfurii care vor fi aduse ulterior. Niciodată farfuriile ulterioare nu se vor așeza direct pe masă cu excepția compoturilor, fructelor sau bomboanelor.

- Farfuria pentru primul fel de mâncare se va regăsi încă de la început peste farfuria de serviciu.

- Farfuria și cuțitul pentru unt sunt așezate în stânga sus, deasupra furculițelor. Cuțitul pate fi dispus în diagonală cu mânerul spre farfuria centrală sau perpendicular pe farfurie.

Furculițele sunt dispuse în stânga, începând dinspre farfurie spre exterior vom regăsi:

- furculița pentru salată

- furculița pentru felul principal

- furculița pentru pește.

Cuțitele sunt dispuse în partea dreaptă, începând dinspre farfurie spre exterior veți găsi:

- cuțitul pentru salată

- cuțitul pentru felul principal

- cuțitul pentru pește.

Lingura se află în partea dreaptă imediat lângă cel mai din dreapta cuțit. Puteți găsi și o altă lingură care deservește fructelor.

Furculița pentru crustacee este de mici dimensiuni și o vom găsi în dreapta lingurii (numai dacă la masă se vor servi fructe de mare). Este singura furculiță pe care o regăsim în partea dreaptă. Ea poate fi sprijinită de lingură formând un unghi de 45 de grade sau poate sta paralel cu aceasta.

Lingurița și furculița pentru desert pot fi dispuse orizontal deasupra farfuriei centrale sau aduse odată cu desertul. Furculița va sta cu vârful orientat spre dreapta, iar lingura orientată spre stânga.

Șervetul este plasat peste farfuria centrală. El poate fi trecut printr-un inel decorativ sau nu, în funcție de țara în care vă aflați.

Paharele sunt numeroase dar, nu mai mult de cinci. Ordinea, începând de deasupra cuțitului spre exterior coborând ușor spre dreapta, este următoarea:

- paharul pentru apă

- paharul pentru șampanie este cel mai subțire

- paharul pentru vin roșu este cel care are cupa mai largă

- paharul pentru vin alb este cel care are piciorul mai înalt

- paharul pentru lichior este cel mai din dreapta-jos, are mici dimensiuni și este consumat odată cu aperitivul și supa.

Cardul cu numele dvs. este poziționat în partea de sus a farfuriei centrale.

Bolul cu apă este adus la sfârșit și servește pentru înmuierea degetelor. Adesea el conține lămâie sau diferite petale parfumate pentru eliminarea mirosurilor tari.

Aranjamentul ornamental al mesei va fi adaptat în funcție de eveniment sau anotimp. Poate fi constituit din lumânări, flori, diferite obiecte sau fructe.

Rețineți !

- Nu există un set strict de reguli pentru aranjarea mesei.

- Aranjamentele pot să difere de la o țară la alta (de exemplu, există modelul american și modelul european).

- Fiecare familie sau grup poate opta pentru stiluri diferite de aranjament.

- Cuțitele trebuie așezate mereu cu lama înspre farfurie.

- Veți fi serviți prin partea stângă iar farfuriile vor fi strânse și luate prin partea dreaptă.

- Chelnerii vor umple paharele pe măsură ce sunt consumate.

- Uneori salata și tacâmurile pentru salată pot fi aduse ulterior.

- Dacă se vor servi homari va fi adus odată cu acesta un clește și un instrument special.

- Cafeaua sau ceaiul vor fi servite după desert.

Acest aranjament este întâlnit la masa în familie sau la micul-dejun când, nu se servesc multe feluri de mâncare. Pe farfuria suport veți găsi o singură farfurie. În dreapta va sta un cuțit și o lingură, iar în stânga farfuriei va fi așezată furculița. În partea stângă-sus se găsește o farfurioară și cuțitul pentru unt. În dreapta-sus va fi un singur pahar (pentru apă sau suc). Șervetul se află fie în partea stângă lângă furculiță, fie pe farfuria din centru.

La micul-dejun se mai adaugă în partea dreaptă-sus, pe diagonala farfuriei, ceașca pentru ceai/cafea împreună cu farfurioara și o linguriță.

Dacă se servește și desert, atunci lingurița pentru desert se va afla în partea de sus a farfuriei de serviciu.

Rețineți:

- cuțitul va fi întotdeauna orientat cu lama spre farfurie

- farfuria și cuțitul pentru unt pot fi opționale.

Acest aranjament se întâlnește la mesele neoficiale, lipsite de orice formalism, precum sunt cele la restaurant, în familie sau între prieteni. Poate fi vorba de prânz sau cină deopotrivă, iar farfuriile sunt așezate toate de la bun început. La acest aranjament se servesc mai multe feluri de mâncare:

 - supa

- aperitiv

- meniul de bază

- desert.

În centru se află farfuria de serviciu care servește drept suport pentru celelalte farfurii și nu pentru a mânca direct din aceasta.

Peste farfuria suport se află o farfurie întinsă pentru meniul principal, iar deasupra ei vom găsi o farfurie mai adâncă sau un bol pentru supă.

Furculițele sunt plasate în partea stângă a farfuriei, în funcție de ordinea servirii felurilor de mâncare. Cea mai mică (exterior) fiind destinată aperitivului sau salatei, iar cea mai mare (interior) fiind folosită la felul principal.

În partea dreaptă a farfuriei sunt așezate: lingura pentru supă și imediat în stânga ei cuțitul. Acesta poate fi folosit pentru toate felurile de mâncare, însă un cuțit murdar nu trebuie pus niciodată direct pe masă, pe fața de masă sau pe suportul de sub farfurii. Uneori, dacă se servește și ceai, între cele două tacâmuri se află o lingură mai mică.

Șervetul se găsește fie în stânga furculițelor, fie împăturit direct sub ele, fie plasat peste farfuria centrală.

Paharele sunt așezate în dreapta-sus. Vom găsi paharul pentru apă sau suc și paharul pentru vin. La noi în țară se obișnuiește ca înainte de masă să se bea țuică sau rachiu. Gazda le poate servi pe o altă tavă înainte de orice fel de mâncare sau dacă păhărelele sunt deja aflate pe masă, aceste trebuie înlăturate înainte de a servi al doilea fel de mâncare.

Există și alte elemente opționale pe care le puteți regăsi la masa informală:

- Farfuria pentru salată (în stânga furculițelor) dacă aceasta se servește împreună cu felul principal.

- Farfuria pentru pâine și unt împreună cu un cuțit poziționat în diagonală și așezate în stânga-sus.

- Tacâmurile pentru desert pot fi așezate în partea de sus a farfuriei principale, furculița cu dinții orientați spre dreapta, lingurița orientată spre stânga, sau lângă celelalte tacâmuri: furculița în partea stângă, direct lângă farfurie (fiind necesară doar la sfârșit) iar lingurița între cuțit și lingura pentru supă. De asemenea, furculița sau lingurița pot fi aduse pe farfurioara de desert.

- Ceașca și farfurioara pentru cafea. Acestea pot fi servite în timpul mesei și se vor afla în partea dreaptă, cu toarta orientată în dreptul orei 4, pentru a fi ușor accesibilă. În familie cafeaua se obișnuiește să fie consumată după masă ea aducându-se la sfârșit.

- Sarea și piperul sunt dispuse în două recipiente de mici dimensiuni, fie deasupra aranjamentului sau, dacă masa este aglomerată, între două aranjamente. Sarea stă în dreapta piperului, în apropierea mâinii drepte din două motive: sarea este mai des folosită decât piperul și cei mai mulți dintre noi fiind dreptaci. Recipientul pentru sare prezintă mai multe găuri decât cel pentru piper care are mai puține și mai mari.

ZARAGOZA - un oraș lecție de istorie și civilizație

Zaragoza  este al cincilea oraș spaniol ca mărime, capitala comunității autonome Aragon. Este amplasată între Barcelona, Țara Bascilor, Munții Pirinei și partea centrală a Spaniei.

Denumirea orașului Zaragoza vine de la orașul roman Caesaraugusta (nume dat în onoarea împăratului Iulius Caesar Augustus), cu varianta Zaragoza, folosită și azi.
În perioada vizigoților Zaragoza era cel mai important oraș din Tarraconensis, și avea o importanță strategică mare pentru controlarea Septimaniei și părții de nord-est a Hispaniei. O figură de importanță fundamentală în acestă perioadă a fost Sfântul Braulio.

În anul 714, Zaragoza a fost cucerită de mauri, care au ocupat-o timp de 400 de ani. Pe atunci, așezarea era numită Saraqusta sau Medina Albaida („orașul alb”). În anul 1118, orașul a fost cucerit din mâinile maurilor de Alfons I Războinicul, care, ca semn al victoriei credinței adevărate, a dat ordin, un an mai târziu, să fie construită o catedrală. Acest lăcaș de cult, finalizat abia în secolul al XVI-lea, și devenit reședință episcopală în anul 1318, este numit de localnici pe scurt „La Seo”.


Specificul orașului îl dă faptul că aici coexistă mărturii a patru culturi diferite în această urbe a diversității: Zaragoza romană, Zaragoza creștină, Zaragoza maură (arabă) și Zaragoza evreiască.

Din fiecare moment important al trecutului au rămas clădiri reprezentative. Astfel, din vechea urbe romană putem admira, chiar și azi, Foro, Murallas, Puerto Fluvial, Teatro Romano și Termas de Caesar Augustus. Unele dintre ele au fost descoperite recent, ceea ce face ca ele să fie înconjurate de tot felul de blocuri și case noi, ce intră în conflict cu stilul acestora.

Zaragoza a fost aleasă pentru a găzdui Expo 2008. Având o istorie aparte, orașul se găsește la jumătatea drumului dintre Barcelona și Madrid, fiind foarte aproape și de Pirinei.

În prezent, orașul Zaragoza este împărțit în două de râul Ebru, cu multe poduri, precum Puente de piedra, Puente de hierro, Puente de la Almozara.

Plaza del Pilar, Primaria    (Casa Consistorial).

Casa Consistorial

Plaza del Pilar și Catedrala Mântuitorului, și Catedrala Maicii Domnului din Pilar.
Catedrala Mântuitorului (de asemenea, cunoscută sub numele - La Seo) este una din cele două catedrale din Zaragoza, situată în fața Catedralei Fecioarei din Pilar (acestea sunt la o plimbare de trei minute una de alta). Catedrala este situată în piața cu același nume la o plimbare de zece minute de sud-vest a Bisericii Abbey Sf Egidio.

Plaza del Pilar și Catedrala Mântuitorului.

Catedrala Mântuitorului  care este adesea menționată ca „La Seo”, construită pe locul fostului Forum Roman Caesar Augustus. În zilele puterii vizigoților era o biserică creștină, și la mauri - moscheea principala - Taifa de Zaragoza. În 1140, două decenii după cucerirea de către regele Alfonso I Zaragoza Aragon, moscheea a fost demolată.
 În locul său a construit un templu in stil roman.

Catedrala Mântuitorului.
Ulterior, până în 1704 (când turnul catedralei a fost decorat cu un turn baroc), catedrala a fost reconstruită și extinsă în mod repetat.

Catedrala Mântuitorului.
Absidă romanic din Catedrala din La Seo cu completările ulterioare,
în stilul Mudejar.

Catedrala Mântuitorului.
Stânga - absida, păstrat din biserica romanic cu completările
ulterioare, în stil gotic și stil Mudejar. (foto de la Wikipedia)

Interiorul Catedralei La Seo, transeptul din dreapta (foto  Wikipedia)

Nu-i așa că seamănă cu stilul „Brăncovenesc” ? Influențele maure
și romanic răsăritean (bizantin).

Plaza del Pilar.

   Plaza del Pilar.

Monumentul Francisco de Goya (1746-1828), marele artist, un nativ al ținutului aragonez.

Zaragoza - Monumentul Francisco de Goya - celebrul pictor născut în orașul de Fuendetodos situat la 44 km de Zaragoza

Zaragoza - grupul statuar al monumentului este alcătuit din statuia din bronz a lui Goya, o fântână arteziană și alte două statui tot din bronz.

Tot ce a mai rămas din zidul de apărare roman - observați cât de frumos au încadrat ruinele - civilizație ? Poate „doar” își iubesc țara și  altfel decât în vorbe... 

Zaragoza - Biserica Sf. Ioan de los Pantes,
construită în 1725, în stil baroc.

Palacio de la Aljafería a fost ridicat în a doua jumătate a secolului al 11-lea. În acele zile, Zaragoza era capitala unui stat independent, rezultat din prăbușirea Califatului de Cordoba. Într-o scurtă perioadă de prosperitate a fost construit acest palat - fortăreață.

              

Aljafería ajuns până la noi într-o stare foarte bună de conservare datorită faptului că ultimul domnitor maur din Saragoza - Abd al-Malik Imad al-Dawla a abdicat în mod voluntar și regele Alfonso I de Aragon nu a mai luat cu asalt cetatea astfel că nu a fost afectată arhitectura de eventualele pagube ale unui război.

Palatul Aljafería a servit de-a lungul timpului ca reședință regală. Astăzi palatul este reședință a parlamentului de Aragon și din acest motiv este foarte bine protejat.

Un mic patio al palatului

 

Cetatea este o fortificație suficient de puternică. Acesta este
înconjurată de un șanț adânc cu pereți aproape verticali,
 șanț în care, după cum ne amintim,
în epoca medievală era plin cu apă.

Cea mai veche parte a fortificației este
considerată "Turnul trubadurul"

Vestigii romane - să nu uităm că Marcus Ulpius Traianus Maior și descendenții săi (printre ei aflându-se și Imperator Caesar Nerva Traianus Divi Nervae filius Augustus - cel care a cucerit Dacia ) au fost de origine spaniolă.

Facultatea de Științe Medicale