INIMA - COPIL - de Larysa

 

INIMA  -  COPIL de  Larysa Inimii, nu poţi să-i spui "Taci şi pune-ţi pofta-n cui !" Nici n-ai cum să o fereşti De bătăi mai nebuneşti...  Inima e un copil fraged, jucăuş, subtil... Plânge când se mai loveşte, Cu dureri şi vise, creşte.  Dacă-i zici inimii "stai, Nu râvni la prinţi pe cai, La poveşti ce n-au fost scrise, La senzaţii interzise...",  Te-ascultă cuminte, rece, Dar face prin "cap" ce-i trece... Chiar de zbate şi oftează,Tot trupul îl alarmează, N-are teamă de morminte, Căci inima n-are minte, Cât bate, încet sau tare, Tot copil e până moare... Şi-apoi, ce-o mai ocroteşti, Din al ei mers s-o opreşti ? Las-o-aşa, în fantezie Măcar ea copil să fie !

FLIRT CU VIAȚA - de Elena Oprică

 

FLIRT  CU  VIAȚA de  Elena Oprică Voi flirta cu viaţa din mine îi voi face avansurişi sper să cedeze plănuiesc s-o devorez din toate unghiurile existenţei mi-e sete de urgia pasiunii din ea n-o slăbesc din ochi până nu-mi pică la aşternut... ca o răzbunare-să simtă şi ea tăria posesivităţii  cum străpunge trup cu inimăcu tot...  viaţa din mine e o femeie apetisantărâvnesc la atingerea degetelor ei catifelate a buzelor cotropitoare pe pielea sufletului   o doresc  din cap până-n picioare dar nu sunt cum credeţi... doar îmi iubesc  viaţa !

NE-AU ZBURAT DIN SUFLETE COCORII - de Ion Untaru

 

NE-AU  ZBURAT  DIN  SUFLETE  COCORII de Ion Untaru Ne-au zburat din suflete cocorii spre aceleaşi ţărmuri neştiute şi de unde nu se mai întorc Toamna vieţii pare nesfârşită Ne-au zburat din suflete cocorii de parcă am plăti un bir mereu un altu-n fiecare an cu o nouă generaţie de cocori  mai tineri şi mai trişti

TĂCERE - de Emanoil Bucuța

 

TĂCERE de   Emanoil  Bucuța Vin' iară astăseară din nu știu ce ungher, Când scapă Timpul cea mai gingașă dintre ore, Să’nchee împrejurul culcușului stingher Hohotitoare-albastre și mlădioase hore. Sunt stoluri amânate de întrebări mai vechi Ce se întorc de-acuma și-mi susură'n urechi. Priviră de departe atât plutit pe Mări, Atât noroc, alături de-atâta grea năpaste, Încât aleargă toate spre tâmpla cu visări Și cred că n’au acuma de ce să mai adaste. Sunt pâlcuri amânate de îutrebări de mult Ce se întorc de-acuma și cer să le ascult. Dar eu le chem aproape și spun râzând, plângând, De căile bătute, de-ascunsele paragini — Ah, de-aș putea în locul acelui singur gând, Știut azi, să le-astâmpăr cu vorbe și imagini? Sunt cete amânate de-atâtea întrebări Ce se întorc de-acuma și-așteaptă deslegări. Mă tot feresc și nu vreau să văd că, dacă tac, Cei alergați să afle, triști câte unul pleacă, Iar viața dinăuntru rămâne ca un lac Lipsit de râuri, care se sară'ncet și seacă.  b

M-AM OPRIT ÎN TIMPUL NEVENIT - de Manuela Cerasela Jerlăianu

 

M-AM  OPRIT  ÎN  TIMPUL  NEVENIT de  Manuela  Cerasela  Jerlăianu  Eu m-am închis demult în nostalgie Și-am dat speranța cu parfum de mosc  Pe-același guler prins de nevralgie;  Azi: iartă-mă că nu te mai cunosc.  Am scris cândva poeme despre viață Că viața m-a întors din drumul ei Și versurile mă pierdeau prin ceață Precum mireasma anilor prea grei.  N-am înțeles ce e singurătatea Și am plecat să o-ntâlnesc la drum  Acolo unde se-mpărțea dreptatea,  Dar n-am putut să o zăresc nicicum.  Am rupt din grădinița mea o floare  Ca pe tăcerea care o strivea Și din fereastră am strigat la soare  Fiindcă-n poema vieții-mi dogorea.  Am rătăcit poemele-ntr-o carte,  Atunci, s-a legănat întregul burg  De supărare el s-a dus departe,  Iar eu m-am îndreptat înspre amurg.  Am dat speranța cu parfum de stele  Să luminez ca albul infinit  Eternitățile, s-ating cu ele, Și m-am oprit în timpul nevenit.

CURÂND.... - de Elena Oprică

CURÂND.... de  Elena  Oprică Mă vei uita iubire,  Curând mă vei uita,  Iluzii de simţire  Vor fi trecut deja... Şi toată adorarea  Ce-n vise m-a atins,  Va fi pierdută-n marea  De jar, ce m-a cuprins.  Curând voi fi doar umbră De stea, pe cerul tău Şi-o adiere sumbră A unui trist ecou...  În ceaţă-mi va fi locul Şi-n tulburi amintiri,  Stins îţi va fi şi focul Şi dulcile-ţi porniri ...  Dar eu n-am să mă supăr  Că-ţi mor încet în gând Şi-ncerc să mă astâmpăr  Ca să mă uiţi curând...

ACUM CÂNTECUL S-A SFÂRȘIT - de Magda Isanos

ACUM  CÂNTECUL  S-A  SFÂRȘIT de  Magda  Isanos Acuma cântecul s-a sfârșit. Nu știu de-i bine ori rău. Din frunze-am cântat. Dumnezeu, lângă mine stând, mi-a șoptit.  De fapt nu era Dumnezeu, era pom. Și câteodată-avea glas de om. "Sărbătorește, mi-a spus el, aceste câmpii dezmierdate și crește..."  Și ca o pasăre neînvățată m-am apucat să cânt. Eram mirată și bucuroasș, și nici n-am simțit cum trece anotimpul fericit !  Zburați, cântece, zburați departe, scuturați-mă de pământ și moarte, și preamăriți natura-n care încă e liniște și-nțelepciune-adâncă.

AMINTIRI - de Alexandru Macedonski

 

AMINTIRI de  Alexandru  Macedonski În mintea omului rămâne Tabloul fericirii stinse... Astfel tresar şi-n al meu suflet Reamintirile întinse;  Aci revad o albă casă...O horă, fete, fluturi, salbe,  Frunzişuri vii şi flori pe câmpuriŞi porumbei cu aripi albe!  Aci mă văd pe alte ţărmuri Pribeag prin ţările străine,  Pe margine de-albastre lacuri Cu negre stânci şi vechi ruine!  Aci revăd, revăd un tânăr... La braţ el poartă o femeie... Le bate inima-n unireŞi află-a raiurilor cheie!  Pădurea-n umbră le-nfăşoarăAmorul lor ca un tezaurŞi soarele prin frunze-apune În fundul unui cer de aur!  Dar, Doamne, pentru ce pe lume Când verşi atâta fericire Ne-o iei îndată ce ne-ai dat-oŞi-abia ne laşi o suvenire ?

AM IUBIT ODATĂ...VARA - de Ioana Voicilă Dobre

AM  IUBIT  ODATĂ...VARA  de   Ioana Voicilă Dobre Am iubit odată, vara Cu noianul ei de fluturi Ce cu verdele-i din suflet Creştea multe începuturi. Am iubit odată, vara Ce la focu-i mă-ncălzea Când îmi întindea ciorchinii Şi o stea îmi promitea. Am iubit odată, vara Cu al ei izvor curat. N-am să mai găsesc, în viaţă, Apa-aceea niciodat !

NICI UN ANOTIMP - de Boris Ioachim

NICI  UN  ANOTIMP de  Boris Ioachim Nici un anotimp nu mai mi-e fast Şi nici un parfum nu mă îmbie  În pustiu de lut gându-mi adast  Desfrunzit de o grea melancolie.  Nouri albi, zburând pe sub sineli,  Peregrin cu gândul nu mă cheamă… Sufletu-mi, sleit de îndoieli,  Somn de veci, pe veci ar vrea să doarmă. Chicoteli de clipe dragi şi calme  Am uitat, treptat, să izvodesc… Doar sminteli neroade şi sudalme Ţarinile minţii-mi mai rodesc.  Trecător stingher pe-al lumii şleau  N-am să las în urmă decât vanul  Sângele uitării îl tot beau Şi pervers mă sapă – clipa, anul.

TIMPUL - de Florin Vasilescu

TIMPUL de Florin Vasilescu În sufletul lumii, bombastic,  Loveşte un fulger albastru,  Cǎzut din cerul fantastic  Cu zgomot de inger sihastru  Tic-tacul nu-i ceasul anume,  Rotiţe zimţate şi arc rǎsucit,  E-un suflet ce-animǎ o lume  Închisǎ în marele schit.  Pe noi trasează un cod,  Să ştie pe unde s-a-ntins,  Pomezile sunt falsul năvod  În care timpul s-a prins.  Timpul nu are răbdare  Să fie arcuşul viorii  Cu triluri viu născătoare  De clipe aleatorii.  Sǎ fie, oare, înşelat  De simţurile sale?  Sau firea l-a încercat,  Când se afla pe cale.  Al cui suflet este timpul?  Te întrebi puţin speriat,  E clipa ce umple Olimpul  Cu zei fǎrǎ timp mǎsurat?  El macină ce-i iese în cale,  Construieşte palate pe vânt,  Cu vieţile noastre domoale  Repară bătrânul Pământ.