ÎNCEPUTUL DIN SFÂRȘIT - de Elena Oprică

 

ÎNCEPUTUL  DIN  SFÂRȘIT de  Elena  Oprică S-a sfârșit starea de bineȘi misterul de-nceputAm păstrat doar note fineDin miresme ce-au trecut S-au sfârșit amieze caldeZile, nopți de-nfierbântăriCu-al tău dor cel de departeCe-ai trimis spre mine ieri Tu, perechea mea de patimiÎnceputu-mi din sfârșitTu, surâsul meu din lacrimiM-ai plăcut sau m-ai iubit ?! Face sens acum și toamnaPustiului care-mi eștiSfârșindu-se-a verii dramaNumăr frunze, scriu povești... Nu-nțeleg de ce iubitulE-un prelung, etern ecouOare ne e dat sfârșitulCa să ne-ncepem din nou ?! E-un final numai de carteCăci prin gândul infinitÎmi respiri viață din moarte-Începutul din sfârșit.

DE CE AI PLECAT ? - de Tudorache Viorel

 

DE  CE  AI  PLECAT  ? de  Tudorache Viorel De ce-ai plecat când eu de tine Nevoie am, ca de-un medicament ? Te-ai dus spre zări ce-mi sunt străine De ce-ai plecat iubito...spune drept ? Dă-mi ochii-ți verzi să-i mai sărut odată Și-apoi n-o să-ți mai cer nimic Mai dă-mi îmbrățișări de altădată C-ai fost fetițo, tot ce am iubit Îmi este dor de inima-ți vibrândă Ce cu-al ei cânt, timpane-mi încălzea De ce-ai plecat, și ai lăsat flămândă Iubito inima-mi...ce te iubea ? Și dup-atâta timp, printre nămeți De ce-ți mai caut oare pasul De ce mai reușești ca să mă-mbeți Precum îmbată vinul, turmentatul ? Când pătură de nea, peste Pământ s-așterne De ce nu încetează, inima-mi să te cheme ?

DIN CÂND ÎN CÂND... - de Mihai Eminescu

DIN  CÂND  ÎN  CÂND... de  Mihai  Eminescu Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când,Și nici ai vrut să alinezi al meu amar din când în când.Erai frumoasă cum nu e nimic în cer și pe pământ;Azi nu mai ești precum ai fost, frumoasă doar din când în cândȘi ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocatSunt osteniți și se aprind cu mult mai rar din când în când.O, spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-atâta l-am iubit,Dac-ai aflat în calea ta vrun solitar din când în când,Care de-adâncul meu amor atâta de nemărginitMăcar ca-n vis să-ți fi adus aminte iar din când în când.Nu! Ai trecut din mâni în mâni prin toți acei oameni de rând,Tu, trupul tău cel dulce plin le-ai dat în dar din când în când,Cu al tău suflet așa cald ș-adormitor nu i-ai atins,O, și nici unul n-a-nțeles atâta har din când în când.Cu câtă inspirare eu, cu cât înalt ceresc avântApropiam de gura mea acest păhar din când în când!O, iubeam umbra ta și tot ce e în tine, tot ce eștiȘi astăzi dacă mă gândesc, nebunesc iar din când în când.Dar vai! pierdută astăzi ești, orice dorință a pierit;Tot încă visu-l urmăresc și, în zădar din când în când,Tot te mai văz naintea mea plutind ca-n vis, pierdută da,Cu buze supte, c-un obraz ca și de var, din când în când.Pasărea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei,Dar oameni ce se mistuiesc nu mai răsar din când în când.Că a mea viaț-ai chinuit, iertai demult, ci-mi pare rău.L-al tău trecut eu mă gândesc cu-atât amar din când în când.

TĂCEREA TA - de Larysa

 

TĂCEREA  TA de  Larysa Când tăcerea ta mi-e moarte  Iar iubirea mi-e prăpăd Sunt prea slabă...slabă-n toate, Nu respir, căci nu te văd...  Cu ce trâmbiţe şi surle Sufletu-mi să te mai cheme ?! S-o fi săturat să urleŞi de dor, abia mai geme...  Câtă viaţă e pe-afarăCâtă floare e-n copaci, Tot ce simt că mă-nconjoarăE-un descântec ce mi-l faci...  Că-n atâta depărtare Ce ne-mprăştie prin zări Nu e aşa încântare Ca-n al tău cuvânt de ieri...  Ce te-ai obosit în noapte Să-l scrii, dacă-n el nu crezi ?! Inima-mi pornise-a bate Tot visând la caii verzi...  Acum zac de-o suferinţă Ce devine alarmantăÎntr-a firii neputinţăSperanţa mi-e oscilantă... M-a răpus cu îngâmfare Vraja-ţi, ca o boală grea Când, de-atâta nepăsare Moarte mi-e tăcerea ta...

CIOBĂNAȘUL - de Artur Stavri - poet român din sec. 19

 

CIOBĂNAȘUL de Artur Stavri poet român din sec. 19  Un ciobănaș cu turma lui       De-abea se mișcă, Doinind, în dorul nu știu cui,       Din trișcă. De mult nici nu mai știi ce vrea,       Nici ce-i cu dânsul  -  Și-și răcorește inima       Cu plânsul.... Și azi, pe deal, cu turma lui       De-abea se mișcă. Doinind, în dorul nu știu cui,       Din trișcă. În fruntea turmei lui, mergea       Cu fața 'n soare, - Din ochi îi pică o mărgea       Pe-o floare: Pe alta 'n gene o strivi       Și alta pică: De lacrimi nu poate zări       Nimică. Ca orb, în fruntea turmei lui       De-abea se mișcă, Doinind, în dorul nu știu cui       Din trișcă. O fată de la el din sat,       Cea mai frumoasă, S'a dus de mult și n'a mai dat       Pe-acasă; De mult nici nu mai știi ce vrea,       Nici ce-i cu dânsul  - Și-și răcorește inima       Cu plânsul....

ADES MI-ADUC AMINTE - de Ioan Ciorănescu

 

ADES  MI-ADUC  AMINTE de Ioan Ciorănescu Ades mi-aduc aminte, iubito, că stăteamÎn cețele gălbui de toamnă, în odaieSă despletesc reci chipuri pe aburitul geamDin linii frânte, fine ca firele de paie. Acuma, când trecutul l-aud ca un refrenȘi-n gânduri mi se-nfige ca-ntr-un oștean o schije,Figura ta, iubito, o văd ca pe-un desenCe-l însemnai odată copil, cu sârg și grije. Cum aș privi în lumea de-afară liniștitPrin chipu-ți cu reflexe de solzi ușori de mică !Dar geamul iar se face în minte-mi aburitȘi nu mai văd nimica, și nu mai știu nimica ...

LA SEMĂNAT DE PRAF DE STELE - de Marius Robu

LA  SEMĂNAT  DE  PRAF  DE  STELE de Marius Robu Când mă gândesc la tine zbor,  Ai semănat aripi în mine  Şi m-ai lăsat încet să mor,  Grăbindu-te să-ţi fie bine. Când mă gândesc la tine cad,  Ai semănat în mine pietre,  Pe care le-ai furat din vad  Şi le-ai zidit cu foc în vetre. Când mă gândesc la tine ard,  M-asemăn unui meteor;  Mi-ar trebui un miliard  De ani cereşti, să scap de dor. Din ochii tăi murind subit,  Să pot de-a pururi accepta  C-am fost doar un meteorit  De lacrimi pe retina ta.

IAR ȘI IAR - de Daniel Aurelian Rădulescu

 

IAR  ȘI  IAR de Daniel Aurelian Rădulescu Fiori îmi scurg pe un portativ imaginar, Numai al meu, fără de note, van. Mă pierd în sunet printre unde, meloman Şi mă gândesc la tine, iar şi iar. Citesc cuvinte, de alţii puse literar Pe muzica cu note... Îs anotist! Mă-mpânzesc lacrimi, că nu-s un artist... Doar mă gândesc la tine, iar şi iar. Îmi scald privirea pe ecranul-far Ce-mi pune-n fund de iris film; Un altu-n care roluri ne lipim, Când mă gândesc la tine, iar şi iar. Sunt pe un traseu, un lung, tot mai avar, În mers ce nu mi-l vreau, obositor, Când totul nu-i; rămâne numai dor Şi mă gândesc la tine, iar şi iar.

FEMEIE LUMINOASĂ - de Benjamin Fondane

 

FEMEIE  LUMINOASĂ de  Benjamin Fondane Femeie luminoasă ca şesurile-n toamnă,dă-mi gâtul tău, cuib moale cu paseri de azur, dă-mi mânele, mai pure ca pietrele din râuri  - femeie cu gândirea ca un polen netrebnicşi carnea ca oricare gândire mai zămoasă. Femeie, pământ negru, te vreau şi te iubesc, aş vrea să-l ar, să-l semăn, să-l secer şi să-l macin, pământ proaspăt în care dormiră toţi ai mei, pământ tânăr în care mi-i tânără chemarea, pământul unde-n urmă vreau să adorm şi eu. Şi vreau  -  în ciuda celui ce seamănă-n deşert nisip şi foc, cu umbra la brâu şi soare-n ceafă grăuntelui lumină să-i dăruiesc şi apă;aş vrea să-l ar, să-l seamăn, să-l secer şi să-l macinşi-aş vrea s-adorm cu grâul cel bun la căpătâi, pământ, matrice dată din ziua cea dintâi, în care mă aşteaptă, ca-ntr-o oglindă, chipul.

DOR - de Ion Untaru

 

DOR  de Ion Untaru Când lacrimiledau pe dinafarătoamna, dorul meuse mută în cocori

DESFRUNZIRE - de Virginia Carianopol

 

DESFRUNZIRE de  Virginia Carianopol Vezi,Cu mâinile-astea, care leagăna doruri,Am strâns zilele şi nopţile Pentru tine. Îţi aminteşti ?Cu mâinile astea, de-atâtea ori,Am petrecut triunghiuri de cocori.

IUBIREA VIEȚII MELE - de Maria Cunțan

 

IUBIREA  VIEȚII  MELE de  Maria  Cunțan Iubirea vieții mele Copac bătut de vânt, Tinzi ramuri cătră stele Dar viscolele grele Te pleacă spre pământ. Acolo dormi uitată Furtunile te-au frânt, Și singura răsplată Iubirea mea curată; E jalnicul tău cânt.

AȘ VREA... - de Ioana Voicilă Dobre

 

AȘ  VREA... de Ioana Voicilă Dobre Aş vrea să întind mâna spre fiinţa ta,fruntea să-ţi descopăr de şuviţa rebelăşi ochii aceştia de catifeasă-i zugrăvesc acum în acuarelă !Ştii, eu călătoresc prin eicătre adâncul sufletului tău.Tristeţea lordictează poezii,m-apropie de tine, dragul meu !

SINGURĂTĂȚILE NOASTRE - de Ioana Voicilă Dobre

 

SINGURĂTĂȚILE  NOASTRE de Ioana Voicilă Dobre  Singurătăţile din lume toate,  nu mai au loc de o singurătate !  A. P. Mi-am dat singurătatea vântului s-o poarte Şi ţi-a adus-o ţie într-o noapte ! Era atât de tristă şi de înlăcrimată Cum n-o văzusei încă, niciodată !