BENEFICIILE CONSUMULUI DE COMPOTURI

 

 

BENEFICIILE  CONSUMULUI  DE   COMPOTURI Vă e poftă de ceva dulce, dar mai ales sănătos? Alegeți compotul, o bogăție de vitamine și minerale. Mai mult, compotul are incredibile virtuți vindecătoare… Secretul unui compot delicios ține de aroma fructelor selecționate. Pentru ca un compot să aibă un gust desăvârșit, se recomandă ca fructele să fie fierte în apă cu zahăr, folosind apă de izvor sau fântână. De asemenea, ca un compot să fie reușit, trebuie să țineți cont de calitatea, soiul și aroma fructelor folosite. Pentru ca fructul să își păstreze forma și să nu se fărâme, faceți siropul cât mai legat. Fructele trebuie să fie așezate în borcane sau în sticle, lăsând deasupra un spațiu liber de două degete. Compotul de corcodușe este răcoritor și tonifiant. Remediu bun împotriva setei este compotul de afine, iar cel de gutui este un leac imbatabil contra răcelii. De asemenea, compotul de coacăze roșii stimulează digestia și pofta de mâncare, compotul de piersici întărește sistemul imunitar, iar cel de fructe uscate este recomandat împotriva asteniei. Compotul de zmeură ține gripa deoparte, iar cel morcov este un adevărat elixir al frumuseții. O băutură extrem de vitaminizantă este compotul de sfeclă, iar cel de pepene galben este recomandat în curele de slăbire. Beneficiile afinelor pentru sănătatea ta  Reducerea grăsimilor, reducerea radicalilor liberi, combaterea aspectelor negative ce ţin de metabolism, promovarea unor niveluri mai bune ale insulinei, sprijin pentru sănătatea oculară, prevenirea diferitelor boli şi a cancerului sunt, pe scurt, avantajele pe care ţi le va aduce consumul de afine… necondiţionat şi fără indicaţii contradictorii. Afinele sunt “doldora” de vitamine, minerale şi fibre  Afinele sunt bogate în vitamina C care menţine un sistem imunitar echilibrat şi sănătos. De asemenea, afinele conţin vitamina A, fier, calciu, mangan, vitamina K, vitamina E, zinc, fosfor şi seleniu. Corcoduşele sunt bogate în vitamine din grupul B, vitamina C, proteine, zaharuri, substanţe minerale (potasiu, fier, magneziu, calciu, fosfor) şi o mare cantitate de acid citric. Sub formă de compot, suc sau gem, ele nu trebuie să lipsească din dieta noastră de vară. Corcoduşele conţin multă apă şi foarte puţine calorii, de aceea sunt recomandate în curele de slăbire mai ales sub formă de suc proaspăt. Zmeura conţine de 10 ori mai mulţi antioxidanţi decât roşiile. Nivelul crescut de antioxidanţi din aceste fructe luptă împotriva cancerului, protejează celulele împotriva deteriorării cauzată de moleculele instabile, numite şi radicali liberi. Acestea conţin, de asemenea, acid elagic despre care se spune că este un compus anti-carcinogenic. Proaspete sau prelucrate, gutuile sunt o sursă semnificativă de zaharuri simple, ușor asimilabile, elemente minerale și vitamine. Conținutul ridicat de subsțante pectice, concentrate mai ales în coajă, le conferă un grad mare de gelificare. În plus, pectina are un rol important în reducerea colesterolului, a riscului de boli grave cardiovasculare și în eliminarea din organism a substantelor toxice, în special a metalelor grele. Compotul de caise este o sursă bună de vitamina A, având un conținut scăzut de grăsimi saturate și sodiu.Caisele din compot își pierd efectul benefic al fibrelor (sunt distruse prin căldură), au un indice glicemic mai mare și îngrașă mai tare, chiar fără adaos de zahăr. Compotul de fructe, mai ales cel preparat fara zahar, te ajuta sa slabesti fara sa te anemiezi, dar iti poate asigura si o digestie excelenta, in caz ca ai probleme cu constipatia si balonarea. Astfel, compotul de cirese combate inflamatiile din organism, cel de corcoduse este purgativ, racoritor si tonifiant in timp ce compotul de gutui se recomanda in diete cu mai putine calorii. Compotul de coacaze rosii poate fi asemuit, fara teama de a gresi, cu o farmacie de vitamine, in timp ce compotul de piersici imbunatateste digestia si intareste sistemul imunitar, lucru esential in aceasta perioada, cand virozele si racelile sunt atat de frecvente. Zemoase, dulci si cu un aport caloric moderat, de numai 40 calorii la 100 de grame, piersicile sunt cele mai indicate fructe pentru remineralizare a organismului, mai ales dupa o zi caniculara incarcata de stres. O piersica are 87% apa asa ca poate inlocui apa cu succes. Piersicile fac parte din categoria fructelor foarte bogate in potasiu, dar au si cantitati importante de fier, fosfor si magneziu. In ceea ce priveste vitaminele pe care le contin, piersicile sunt o excelenta sursa de provitamina A si multa vitamina C, proportia dintre cele doua vitamine fiind intr-un echilibru perfect, ceea ce face ca asimilarea lor sa fie completa. Pulpa fructului contine de asemenea, fibre alimentare abundente care stimuleaza activitatea intestinala.

DECORATIUNI SI CATEVA IDEI PRACTICE PENTRU....ANII IN CARE VOM MAI PETRECE CU PRIETENII...

IDEI PRACTICE

BRODERIE SPARTĂ - MODELE DE GULERE

PIEPT DE PUI ÎNTR-O CRUSTĂ DE CARTOFI - mod de preparare -pas cu pas + imagini

INGREDIENTE -  4 porții:

600 g pui

2 lingurițe făină

4-5 cartofi medii (nu ne concentrăm asupra cantității din fotografie, a existat o ajustare în proces)

2 albusuri

1/2 lingură ceapa uscata

1/2 lingură usturoi uscat

sare și piper după gust

Tăiați puiul în bucăți de dimensiuni medii.

Puneți într-un bol, adăugați sare și făină, amestecați astfel încât fiecare bucată să fie acoperită .

Dați cartofii pe razătoare - mare. Puneți cartofii razuiți într-un prosop de bucătărie - de hârtie - stoarceți lichidul la maximum, apoi puneți cartofii într-un castron.

Adăugați făina, sare, piper, ceapă, usturoi și albusurile . Se amestecă.

Se dau bucățile de pui prin această compoziție - ca la șnițele, apoi,

se încălzește tigaia cu ulei pt prăjire la 180 de grade.

Se scufunda în ulei și se prăjește până se rumenesc, aproximativ 5-6 minute pe lot. Trecem prin prosoape de hârtie pentru a absorbi excesul de grăsime.

DESERT FĂRĂ COACERE - rapid, ieftin și gustos - rețetă cu fotografii, pas cu pas

  Îmi plac foarte mult rețetele simple în care trebuie doar să amesteci câteva ingrediente și ca rezultat să obții ceva uimitor de gustos, necunoscut anterior. Și astăzi vom pregăti doar un astfel de desert.

Potrivit autorului rețetei, desertul este foarte gustos și gătit fără prea multă dificultate din 2 feluri de lapte - lapte obișnuit și lapte condensat.

INGREDIENTE:

150 de grame de lapte condensat, 

50 de grame de amidon [Amidon alimentar /Dr. Oetker ]

300 de mililitri de lapte.

fulgi de nucă de cocos

PREPARARE

Mai întâi, turnăm o parte din lapte (aprox. 100 ml) în amidon - amestecăm astfel încât să nu existe cocoloașe.
 Turnăm în tigaie laptele condensat, laptele obișnuit și amidonul diluat în lapte.

Punem tigaia pe aragaz și amestecăm constant, la foc mic până se îngroașă. La început am crezut că timpul de gătire va fi ca în cazul dulciurilor din lapte condensat, aproximativ 30 de minute. Dar s-a dovedit mult mai rapid. Masa de lapte a început să se îngroașe foarte repede.

Turnăm desertul în formă - poate să fie o simplă caserolă de plastic deoarece o vom pune în frigider -  aplatizăm cu o lingură, acoperim și o punem la frigider timp de 2 ore.

Eu am scos vasul din frigider abia a doua zi. Desprindem cu un cuțit marginile  și  întorcând caserola, o răsturnăm pe un tocător de bucătărie . În ceea ce privește densitatea, masa amintește oarecum vag de jeleul din copilăria mea.

Acum trebuie să tăiem desertul în cuburi identice. Apoi turnăm fiecare cub în fulgi de nucă de cocos.

Asta-i tot, preparatul nostru dulce  este complet gata.

 Nu aș spune că acest desert este potrivit pentru băut ceai sau cafea. Este dulce, dar gelatinos. Cred că un astfel de desert va fi foarte util la masa festivă pentru tratarea invitaților. Toată lumea se va întreba din ce este făcut și este puțin probabil să ghicească.
 

Fotografii pentru reteta pas cu pas:

NEGRESĂ CU CIOCOLATĂ

INGREDIENTE

◾3 ouă
◾150 g unt
◾150 g ciocolată (54% cacao)
◾150 g făină
◾150 g zahăr (pudră)
◾50 g cacao
◾100 ml lapte
◾10 g praf de copt
◾esență de vanilie

◾PENTRU  GLAZURĂ  :

◾100 g ciocolată
◾lapte, atât cât ciocolata să ajungă la consistența dorită

MOD  DE  PREPARARE

Se pun 100 g ciocolată la congelator pentru câteva minute, cât să se întărească foarte bine, apoi se pune în vasul robotului și  se mixează pudră. Restul de ciocolată se toacă grosier cu cuțitul.

Untul moale, lăsat la temperatura camerei, se mixează împreună cu zahărul și esența de vanilie, până devine spumos și zahărul se topește.

Se separă albușurile de gălbenușuri. Gălbenușurile se adaugă, unul câte unul, peste crema de unt și se mixează bine după fiecare. În crema obținută se adaugă făina amestecată cu cacaua, pudra de ciocolată și praful de copt. Acum e momentul să adaugați si laptele.

Albușurile se mixează cu un praf de sare, până devin spumă tare. Se încorporează în amestec în 2-3 tranșe, amestecând ușor cu o spatulă, cu mișcări de jos în sus. La ultima tranșă adăugați și ciocolata tocată.

Intr-o tavă (20/30 cm) tapetată cu hârtie de copt, punem compoziția în strat uniform și dăm la cuptor la foc mediu (160 grade cuptor electric cu ventilație) pentru cca  30 de minute.

Blatul va fi moale, dar ferm la atingere și va trece testul cu scobitoarea.

Se scoate pe un grătar și se lasă la răcit cu tot cu hârtia de copt. După ce se răcește se porționează.

Pentru glazură se topește ciocolata pe baie de aburi, apoi se adaugă lapte puțin câte puțin, până ajunge la consistența dorită. 

Se toarnă cu lingura peste fiecare bucată de prăjitură.

Se pot servi cu înghețată - vezi imaginea de mai jos - sau în orice combinație, în funcție de imaginația și de gusturile voastre.

DULCEAȚĂ DE MERIȘOARE - MERIȘORUL ca plantă

INGREDIENTE

2,5 kg merișoare 

1 kg zahar 

zeama de la jumăte de lămâie , sau o lămâie întreagă 

MOD  DE  PREPARARE

Merișoarele le curățăm de codițe și frunzulițe , dacă este nevoie . 

Le spălăm într-o strecurătoare cu apă rece și le așezăm într-un castron . 

Peste ele punem zahărul și stoarcem zeama de lămâie . Amestecăm și le lăsăm să stea așa cel puțin 1 oră . 

Prin fierbere, merișoarele se vor sparge și își vor lăsa sucul . 

Le punem pe foc mic și amestecăm din când în când dacă aveți oala antiaderentă -  dacă este oală normală, atunci trebuie să amestecați mai des. 

Lăsăm să fiarbă până când se îngroașă suficient și arată ca și cum s-ar lega . Puneți pe o lingură câteva picături și vedeți cum se comportă când se răcește . În mod normal, se lasă la fiert cam 30 minute . 

Caldă o turnăm în borcane curate, punem capacul și le așezăm cu capacul în jos . 

Când sunt reci le așezăm frumos în cămară și le lăsăm să se odihnească . 

 Merișorul este originar din America și considerat un dar al naturii pentru organismul nostru. Specialiștii în nutriție apreciază proprietățile terapeutice ale acestor fructe și le aseamănă cu cele ale coacăzelor. Merișorul este cunoscut și cu numele de smârdar sau coacăz de munte. Este o plantă perenă înaltă de 30 cm cu fructe mici, lucioase și de culoare roșie după coacere. Fiecare bobiță poate avea diametrul de aproximativ 1,2 cm. Fructele apar la sfărșitul lunii august și se coc la sfârșitul lunii septembrie. Semințele sunt mici, cu lungimea de 1 mm. Ca specie, merișorul are denumirea științifică Vaccinium vitis-idaea. Florile sunt în formă de clopoței albi, care atârnă în grupuri mici de 2-6 bucăți, au caliuciul mic și roz. Frunzele sunt de un verde-închis, cu pețiol scurt și aspect lucios.

Merișorul, specia Vaccinium vitis-idaea 

Merișorul crește în zone împădurite, cu grohotișuri sau chiar la altitudini mari, în zone aride și stâncoase. Adesea aceste fructe sunt confundate cu afinele. Rădăcina plantei are o durată de viață de cel mult 15 ani. Animalele sălbatice (iepuri americani, urși, reni, elani, rozătoare) și păsările se hrănesc cu aceste fructe, dar și cu frunzele și lăstarii lor. Merișorul conține numeroase minerale și proteine, mai ales calciu, fier, sodiu, magneziu. În perioada de inflorire, planta este vizitată adesea de albine și bondari.

Ceaiul din frunzele plantei și sucul din merișoare sunt remedii folosite în medicina populară. Fructele sunt acrișoare și puțin amare, dar proprietățile lor terapeutice sunt excelente pentru sănătate. Dintre acestea fac parte: stoparea înmulțirii bacteriei E. Coli, creșterea imunității, prevenirea procesului de îmbătrănire a organismului, îmbunătățirea respirației și a funcționării sistemului cardiovascular, vindecarea deranjului la stomac, a indigestiei, constipației, etc. Au efect antiinflamatoriu, astringent, dezinfectant și diuretic.

Sucul de merișor este bogat în numeroase minerale, vitamine și substanțe active. Fructele conțin vitamina A, B1, B2, B3, C, beta-caroten, potasiu, magneziu, calciu, aldehide, substanțe flavonoide, triterpene, quercitină, tanin, acizi organici.

Sucul de merișor ajută în tratamentul infecțiilor urinare și în stoparea inmulțirii bacteriei E.coli. Majoritatea infecțiilor rinichilor și ale tractului urinar în general sunt cauzate de bacteria E.coli. Desigur există și alte bacterii care pot produce infecții însă incidența lor este mult mai redusă ca în cazul E.coli. Calculii urinari de exemplu sunt formați de o enzimă secretată de bacteria Proteus ce poate infecta tractul urinar. Enzima schimbă pH-ul urinei, îl face din acid mai alcalin și astfel se formează pietrele la rinichi. Abcesele renale sunt cauzate de infecțiile cu stafilococi care apar în sânge. Fructele de merișor au capacitatea de a reduce infecțiile tractului urinar și de a preveni fixarea bacteriei E.coli pe mucoasa vezicii urinare. Cu ajutorul sucului de merișor urina este mai acidă și astfel bacteriile nu pot rezista în mediul acid, iar înmulțirea lor este oprită. Merișoarele au substanțe active care împiedică dezvoltarea acestei bacterii E.coli și deci prevenirea unor afecțiuni urinare grave.

Fructele de merișor cresc imunitatea organismului, sunt un bun remediu pentru inflamații, pentru afecțiunile respiratorii și dureri de articulații. Proprietățile antiinflamatoare ajută în tratamentul bolilor reumatismale și articulare, în cazuri de reumatism, artrită, artroză. Au multă vitamina C (care este un antioxidant excelent pentru organism) și vitamine din complexul B. Polifenolii fac din aceste fructe un bun remediu pentru afecțiunile cardiovasculare și respiratorii. Sucul de merișoare poate fi consumat și de cei care suferă de diabet. Are capacitatea de a combate atacul nociv al radicalilor liberi și de a preveni îmbătrânirea prematură a organismului, influențează pozitiv colesterolul, ajută la reducerea acestuia în sânge, atenuează simptomele afecțiunilor urinare și reumatice, previne infecțiile și crește rezistența organismului la agenții patogeni.

SUCUL de merișoare are efect bun și asupra gingiilor nu doar asupra mucoasei stomacului și a tractului urinar. Inhibă dezvoltarea bacteriilor și previne agravarea infecțiilor. Reduce procesele inflamatorii din organism dar mai ales pe acelea de la nivelul tractului urinar care sunt produse de aderarea bacteriei E.coli și înmulțirea ei. Se spune că acest suc natural are efect antibiotic deoarece cu ajutorul lui sunt distruse astfel de bacterii care pot afecta organismul, îl îmbolnăvesc.

De la merișor se pot folosi în scop terapeutic și FRUNZELE. Acestea se culeg și se pun la uscat pe coli de hârtie, în locuri curate, umbrite și bine aerisite. După ce s-au uscat se depozitează în pungi din hârtie. Ceaiul din frunze de merișor este de asemenea folosit pentru tratamentul afecțiunilor urinare ca și sucul din fructe. Poate fi utilizat în cazuri de cistită, nefrită, uretrită, litiază renală, dar și pentru colită, artrită, artroză, sindrom intestinal, diaree, constipație, reumatism, etc. Taninul din frunzele de merișor are efect astringent de aceea reduce simptomele create de problemele intestinale, de infecții bacteriene, balonare, senzație de greutate la stomac, hemoragii datorate dereglărilor menstruale. Frunzele de merișor este bine să fie folosite după ce s-a cerut sfatul unui medic, mai ales dacă există anumite probleme de sănătate.

CONTRAINDICAȚII  ÎN  CONSUMUL  DE  MERIȘOARE

Ca în cazul oricărui supliment alimentar natural, și consumul de merișoare are contraindicații, consumul excesiv (mai mult de 100 g pe zi) ducând chiar la agravarea afecțiunilor de care suferiți. Mai jos este prezentată o listă a celor mai întâlnite contraindicații.

•Consumul excesiv poate declanșa TULBURĂRI  DIGESTIVE

Trecerea bruscă de la o dietă obișnuită la una în care este inclus consumul de merișoare poate da peste cap stomacul și intestinele. Chiar și suplimentele pe bază de merișoare pot produce astfel de efecte, mai ales în cazul celor care au un sistem digestiv sensibil. Diareea apărută ca urmare a consumului de merișoare ar trebui să dispară după o zi. În caz contrar, oprește consumul. Ce poți face pentru a preveni o astfel de situație? Nu le consuma singure, încearcă să le combini cu alte fructe de sezon. Dacă problemele persistă, adresează-te unui doctor.

•COPII  MICI  ȘI  SARCINĂ  

În cazul copiilor și al femeilor însărcinate (dar și al celor care alăptează), părerile sunt împărțite. Unii spun că nutrimentele din merișoare sunt utile atât fătului, cât și copiilor mici, însă în lipsa unor studii, doctorii ne sfătuiesc să le evităm pentru a fi în siguranță.

•ACIDITATEA  MARE  poate provoca reflux gastroesofagian

În cazul bolilor tractului digestiv apar mai multe probleme. Mai întâi, consumul de suc de merișoare duce la o absorbție mult mai rapidă a vitaminei B12, și în consecință produce reflux gastroesofagian și probleme de absorbție la nivelul stomacului.

De asemenea, suplimentele pe bază de extract de merișoare scad efectul medicamentelor care acționează împotriva problemelor excesului de aciditate din stomac. Combinația dintre acizi și calciu (un element de bază al acestor medicamente) interacționează cu acizii naturali din stomac și îi neutralizează.

Fii atentă atunci când consumi merișoare dacă ești predispusă la reflux gastroesofagian sau ai suferit de boli digestive în trecut. Pentru a ști sigur dacă poți să consumi merișoare în stare naturală sau sub forma unor suplimente, întreabă doctorul.

•EFECT   ANTICOAGULANT  

În câteva cazuri s-a observat efectul anticoagulant al sucului de merișoare. Warfarina conținută în majoritatea medicamentelor destinate persoanelor care au circulație proastă (pentru a subția sângele și pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge) accentuează și mai tare efectele, ducând în unele cazuri la apariția unor răni și sângerări.

•PIETRE  LA  RINICHI     

Pietrele la rinichi (cunoscute medical drept nefrolitiază) sunt o altă posibilă problemă a consumului de merișoare, mai ales dacă ai o predispoziție sau o sensibilitate a rinichilor. Acestea apar la nivelul rinichilor atunci când nivelul mineralelor din urină depășește nivelul normal. Merișoarele, datorită conținutului mare de oxalat de calciu (elementul de bază al pietrelor la rinichi), reprezintă un factor de risc mai ales atunci când sunt consumate în exces. În plus, conținutul de vitamina C din merișoare este convertit, la unii pacienți, în oxalat, așa că merișoarele reprezintă un dublu pericol din acest punct de vedere.

•ALERGIE  la acid acetilsalicilic

Dacă ești alergică la acid acetilsalicilic (aspirină) nu ar trebui să consumi merișoare. Aceste fructe conțin acid salicilic care, în urma unor transformări din timpul digestiei, se convertește în acid acetilsalicilic.

Nu degeaba sunt cunoscute merișoarele drept  „INSULINA  VERDE”. Aceste mici fructe de culoare roșie care îți vin în ajutor atât în cazul unor afecțiuni temporare, cât și pentru a preveni bolile cronice sau pentru a te ajuta să arăți mai bine reprezintă un ajutor de nădejde care nu ar trebui să lipsească niciunei persoane preocupate de sănătatea sa și a celor dragi.